Titlul original:
Handbook of Magnetic Materials: Volume 12
Conținutul cărții:
Acest volum este alcătuit din articole de analiză de actualitate scrise de autorități marcante în domeniu. Ca și în volumele anterioare ale seriei, fiecare articol prezintă o descriere amplă sub formă grafică, precum și tabelară, punând accentul pe discutarea materialului experimental în cadrul fizicii, chimiei și științei materialelor.
Primul capitol se concentrează pe GMR în multistraturi magnetice, valve de spin, multistraturi pe substraturi canelate și nanofire multistrat. În plus, acesta cuprinde modele teoretice și utilizează date experimentale pentru a discuta înțelegerea actuală a GMR și fizica care stă la baza acesteia. Un aspect cheie al studiului proprietăților filmelor magnetice subțiri și ale multistraturilor este relația dintre proprietățile structurale și magnetice ale materialului, care a devenit unul dintre cele mai active domenii de cercetare în magnetism în ultimii ani.
RMN este o tehnică bine cunoscută care oferă posibilitatea de a obține informații experimentale privind proprietățile la scară atomică în sisteme cu dimensionalitate redusă.
Capitolul doi trece în revistă rezultatele obținute prin RMN pe aceste din urmă sisteme. Scris în stil tutorial, acesta va fi util oamenilor de știință familiarizați cu prepararea și proprietățile filmelor magnetice subțiri, dar care au puține cunoștințe de RMN a materialelor feromagnetice.
Capitolul trei examinează compușii de pământuri rare cu metale de tranziție 3d, în special cei care prezintă o instabilitate magnetică a subsistemului 3d. Capitolul se concentrează pe astfel de compuși în care subsistemul d-electron nu este nici nemagnetic, nici nu poartă un moment magnetic stabil. Ultimul capitol se referă la tehnologia promițătoare a refrigerării magnetice, care poate fi utilizată într-o gamă largă de aplicații.
Aceasta se bazează pe efectul magnetocaloric asociat cu modificarea entropiei care apare atunci când un material magnetic este supus izoterm unui câmp magnetic variabil și cu modificarea temperaturii atunci când câmpul este modificat adiabatic. Ultimul deceniu a fost martorul unei dezvoltări destul de puternice a tehnologiei de răcire magnetică, iar activitățile de cercetare în acest domeniu au fost extinse la o varietate de materiale magnetocalorice, inclusiv aliaje amorfe, nanocompozite, compuși intermetalici și oxizi de tip perovskit. Numeroasele materiale, eficiența lor magnetocalorică, precum și principiile fizice care stau la baza acesteia sunt analizate în acest capitol final.
