Manuscrisele matematice timpurii ale lui Leibniz

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă un amestec de perspective istorice și traduceri ale scrierilor lui Leibniz, deși calitatea remasterizării digitale este slabă, iar prejudecata traducătorului împotriva lui Leibniz este un punct de dispută între cititori.

⬤ Conținut neprețuit pentru înțelegerea istoriei calculului
⬤ oferă traduceri și comentarii care oferă context istoric
⬤ oferă o perspectivă asupra dezvoltării matematicii și a diferitelor atitudini față de opera lui Leibniz.

⬤ Calitate slabă a remasterizării digitale, cu linii lipsă și note ale proprietarului
⬤ traducătorul manifestă părtinire și dispreț față de Leibniz, ceea ce poate afecta claritatea și corectitudinea comentariului
⬤ unii cititori pot găsi notele de subsol confuze și nefolositoare.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Early Mathematical Manuscripts of Leibniz

Conținutul cărții:

Impactul activității matematicianului german GOTTFRIED WILHELM LEIBNIZ (1646-1716) asupra științei și tehnologiei moderne este aproape incalculabil, dar, pentru început, notația sa pentru calculul infinitezimal - pe care a dezvoltat-o independent de Newton - rămâne în uz și astăzi, iar invenția sa privind numărarea binară stă la baza calculatoarelor moderne. A fost, de asemenea, un filozof cu o influență puternică și este încă considerat, alături de Descartes și Spinoza, unul dintre marii raționaliști ai secolului al XVII-lea.

Având în vedere că nici astăzi nu există o ediție completă a numeroaselor sale scrieri referitoare la o gamă largă de subiecte pe care le-a abordat, această colecție din 1920 a manuscriselor sale matematice timpurii - precum și unele comentarii ale unor terți pe marginea acestora - continuă să fie esențială pentru oricine dorește să înțeleagă contribuțiile lui Leibniz la știința modernă. Aici, studenții istoriei științei și iubitorii de matematică deopotrivă se vor bucura de gândurile lui Leibniz despre calculul infinitezimal, inclusiv o serie de manuscrise din 1675, 1676 și 1677, plus eseurile „Leibniz la Londra” și „Leibniz și Pascal” ale savantului german C.

I. Gerhardt.