Marcello Caetano și statul nou portughez

Titlul original:

Marcello Caetano and the Portuguese New State

Conținutul cărții:

Prim-ministrul Marcello Caetano a fost succesorul lui António de Oliveira Salazar. Considerat a doua cea mai importantă figură a dictaturii portugheze (regimul Estado Novo, 1933-1974), Caetano a generat dezacorduri considerabile între cercetători cu privire la persoana și politica sa; unii îl consideră mai autoritar decât predecesorul său, alții mai liberal.

După ce oferă informații despre copilăria sa și intrarea la universitate, autorul explică activismul său în creștere în cadrul Integralismo Lusitano și în Biserica Catolică; ideologia sa monarhistă și naționalistă. Decizia lui Caetano de a sprijini regimul Salazar a coincis cu publicațiile din presa mainstream privind corporatismul, colonialismul, politica europeană și relația dintre Brazilia și Portugalia. Rolul său în funcția de secretar general al Mocidade Portuguesa (MP), o organizație a tineretului portughez similară organizațiilor fasciste de tineret din Italia sau Germania, a fost în contradicție cu politica sa de neutralitate în cel de-al Doilea Război Mondial.

Conducerea União Nacional (partidul unic al regimului) și președinția Câmara Corporativa (un parlament al intereselor corporatiste) au condus la recunoașterea națională într-un moment în care regimul portughez trebuia să își reformeze politica colonială. Tensiunile sale cu alți notabili ai salazarismului au dus la retrogradarea sa politică și la devotamentul față de Universitate în anii 1960.

În calitate de rector al Universității din Lisabona, el a susținut autonomia universităților, divizând opinia publică. Președinția lui Caetano (care a început în septembrie 1968) a reflectat relația tensionată dintre guvern și aripa liberală cu privire la criza colonială. În cele din urmă, aceasta a dus la criza finală a regimului Statului Nou, la fragmentarea forțelor armate și la Revoluția Garoafei din 25 aprilie 1974.

În timpul exilului său în Brazilia, între 1974 și 1980, Caetano a păstrat corespondența cu prietenii săi portughezi. Aceste corespondențe, introduse și explicate de Francisco Martinho, sunt de o importanță excepțională pentru înțelegerea istoriei politice contemporane a Portugaliei.