Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Big Hunger este o explorare critică a relației dintre interesele corporatiste și mișcarea împotriva foametei din SUA. Cartea analizează problemele structurale care cauzează insecuritatea alimentară, pledând pentru o schimbare a accentului de la simpla hrănire a oamenilor la abordarea factorilor socio-economici de bază. Deși mulți cititori au considerat-o edificatoare, există critici cu privire la lungimea și caracterul repetitiv al acesteia.
Avantaje:Cartea oferă o analiză profundă a insecurității alimentare, evidențiază exemple de inovare în cadrul mișcării împotriva foametei, oferă o critică convingătoare a sistemelor actuale și este bine organizată și atractivă. Cartea încurajează militanții să își reevalueze strategiile și este susținută de cercetări aprofundate privind factorii socio-economici care contribuie la foamete.
Dezavantaje:Unii cititori au considerat cartea prea repetitivă, sugerând că ar putea fi condensată într-un format mai scurt. În plus, există critici privind inexactitățile istorice și strategiile politice prezentate. Câteva recenzii descriu tonul ca fiind incendiar și subliniază inconsecvențele în raționament.
(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Big Hunger: The Unholy Alliance Between Corporate America and Anti-Hunger Groups
Conținutul cărții:
Cum să ne concentrăm eforturile împotriva foametei nu pe caritate, ci pe cauzele profunde ale insecurității alimentare, îmbunătățirea sănătății publice și reducerea inegalității veniturilor.
Băncile alimentare și cămările de alimente au proliferat ca răspuns la o urgență economică. Pierderea locurilor de muncă din industria prelucrătoare, combinată cu recesiunea de la începutul anilor 1980 și cu reducerile din programele federale ale administrației Reagan, a dus la o explozie în creșterea carității alimentare. Aceasta trebuia să fie o măsură provizorie, dar locurile de muncă nu s-au mai întors, iar „sistemul alimentar de urgență” a devenit o industrie. În Big Hunger, Andrew Fisher aruncă o privire critică asupra afacerii foametei și oferă o nouă viziune pentru mișcarea împotriva foametei.
Dintr-o perspectivă, liderii luptei împotriva foametei au fost extraordinar de eficienți. Caritatea alimentară este integrată în societatea civilă americană, iar programele alimentare federale au rămas intacte în timp ce alte programe anti-sărăcie au fost eliminate sau reduse. Însă susținătorii luptei împotriva foametei trec cu vederea un element esențial al problemei: inegalitatea economică generată de salariile mici. Bazându-se pe donațiile de alimente și bani din partea întreprinderilor, organizațiile de combatere a foametei nu au reușit să tragă la răspundere întreprinderile pentru delocalizarea locurilor de muncă, reducerea beneficiilor, exploatarea lucrătorilor și a comunităților rurale și rezistența la creșterile salariale. Acestea au devenit parte a unui "complex industrial al foametei" care pare să se perpetueze la fel de mult ca și mai celebrul complex militar-industrial.
Fisher prezintă o viziune care cuprinde o definiție mai largă a foametei, caracterizată prin accentul pus pe sănătatea publică, justiția economică și democrația economică. El subliniază activitatea numeroaselor organizații de bază care deschid calea în aceste domenii ca modele pentru restul sectorului de combatere a foametei. Numai prin astfel de abordări putem spera să punem capăt foametei, nu doar să o gestionăm.
