Marea foamete din Irlanda, marele eșec al Marii Britanii

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 3 voturi.

Titlul original:

Ireland's Great Famine, Britain's Great Failure

Conținutul cărții:

Majoritatea cărților despre foametea din Irlanda tind să ia de bună dependența Irlandei de cartofi și să trateze sosirea molimei mortale în 1845 ca fiind doar evenimentul declanșator care a declanșat o criză umanitară - una pe care guvernul britanic nu a reușit să o gestioneze. În această lucrare, se acordă o atenție considerabilă originilor și naturii dependenței periculoase de cartofi a Irlandei. Deși introdus în Irlanda ca plantă cultivată, cartoful a avut totuși impactul unei specii invazive, perturbând și reorganizând agricultura irlandeză. Bazându-se pe ecologie și teoria sistemelor, acest studiu oferă o descriere detaliată a complexității economiei irlandeze a cartofului, construită pe o monocultură instabilă și nesustenabilă care a devenit o capcană cibernetică.

Atunci când aproape întreaga recoltă de cartofi a eșuat în toamna anului 1846, ceea ce a început ca un dezastru ecologic a devenit rapid un dezastru politic. Împiedicate de prejudecățile de lungă durată și de tensiunile anglo-irlandeze, diversele încercări ale guvernului britanic de a face față crizei umanitare au fost zădărnicite de obiective economice și sociale concurente. Printre acestea s-a numărat ideea că foametea a reprezentat o "oportunitate" de a curăța Irlanda de fragmentarea proprietăților funciare și de dependența de cartofi prin încurajarea unei agriculturi de tip englezesc, orientată spre piață. Au avut loc schimbări, dar visele imperiale ale guvernului s-au lovit în cele din urmă de realitățile irlandeze.

Această carte oferă cititorilor o înțelegere unică și aprofundată a contextului foametei din Irlanda și o prezentare detaliată a crizei, precum și a rezultatelor imediate și pe termen lung ale catastrofei. În plus față de factorii ecologici și agricoli, această lucrare arată cum influențele culturale, economice și politice au modelat atitudinile și politicile britanice. Deși politicile Marii Britanii reflectau prejudecățile anti-irlandeze, nu "poporul irlandez" a fost victima Foametei, ci mai degrabă săracii irlandezi. La mijlocul anilor 1840, Marea Britanie era o democrație emergentă, din clasa de mijloc, impregnată de o credință în piețele libere și de o suspiciune profundă față de cei săraci, atât englezi, cât și irlandezi. Răspunsul guvernului la foametea irlandeză reflectă problemele pe care democrațiile le au adesea în a lăsa deoparte prejudecățile de clasă și rasiale pentru a face față crizelor umanitare.