Marele păianjen care a învățat să înoate

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Păianjenul cel mare care a învățat să înoate®” este o poveste fermecătoare cu rime, care combină ingenios teme precum bunătatea, empatia și bucuria de a-i ajuta pe alții. Este bine primită atât de copii, cât și de cititorii adulți și prezintă o tranziție fără cusur între narațiuni. Ilustrațiile și narațiunea sunt captivante, ceea ce o face potrivită pentru copiii de vârstă preșcolară și elementară.

⬤ Dulce narațiune cu rime
⬤ promovează bunătatea și empatia
⬤ plăcută atât pentru copii, cât și pentru adulți
⬤ ilustrații frumoase
⬤ tranziții narative fără cusur
⬤ teme atemporale
⬤ potrivită pentru copiii preșcolari și elementari.

Nu există dezavantaje notabile menționate în recenzii.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Big Spider Who Learned How to Swim

Conținutul cărții:

Marele păianjen care a învățat să înoate (R) este povestea emoționantă a unui păianjen cu o dispoziție blândă și o dragoste pentru aventură, care este învățat să înoate de un pește amabil care i-a salvat viața după ce a căzut într-un lac și aproape s-a înecat. Păianjenul își încurajează apoi colegii, învățându-i cum să traverseze în siguranță o baltă.

Această poveste plăcută, cu rime, este potrivită pentru copiii de vârstă preșcolară și școlară primară, deoarece inspiră spiritul de bunătate, empatie și apreciere.

Această poveste cu rime este scrisă așa cum o spune autoarea, care povestește despre găsirea unui păianjen care se îneca într-o baltă. "Am văzut un păianjen înecându-se într-o baltă. L-am scos și i-am salvat viața. A respirat adânc, mi-a zâmbit și m-a întrebat, vrei să fii soția mea? " Dulceața acestei întâlniri stabilește un ritm încântător pentru o poveste fericită, în care păianjenul își ia rămas bun de la doamna și pornește într-o aventură. Păianjenul întâlnește creaturi prietenoase precum o pasăre albastră și o libelulă, fiecare oferindu-i o plimbare pe spatele lor. Când păianjenul cade în apă și se află din nou în pericol, viața îi este salvată de un pește pe nume "Tim", care îl învață să înoate. Păianjenul se gândește la aventura sa și simte recunoștință și apreciere pentru doamna, pasărea, libelula și pentru Tim.

Mai târziu, păianjenul se află cu un grup de "prieteni păianjeni" și, pe măsură ce se apropie de o baltă, le explică că nu vor ocoli balta, ci vor înota prin ea. Le-a povestit aventurile sale și i-a învățat cum să înoate. Mulțumindu-i prietenului lor pentru că i-a învățat cum să traverseze fără teamă balta, au plecat fericiți pe drumul lor.

La sfârșitul poveștii, autoarea se întâlnește din nou cu "prietenul ei păianjen" și îl felicită pentru că a învățat să înoate. Ea îl întreabă dacă i s-a părut greu, iar el îi răspunde "Dragă doamnă", a spus el, "a fost înfricoșător la început, apoi a devenit ușor după o vreme".

Povestea se încheie cu autorul apreciind păianjenul. "În timp ce îi făceam din nou cu mâna dulcelui meu prieten păianjen, am știut că va fi bine. El este curajos și bun și are o minte inteligentă și știu că se va întoarce într-o zi".

Această poveste poate servi la trezirea conștiinței cititorului că, prin bunătate și ajutor reciproc, indiferent de cât de diferiți suntem (de exemplu, păianjenul și omul), fericirea și succesul pot prevala.