Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea explorează istoria întunecată a Unității 731, detaliind experimentele inumane efectuate de armata japoneză în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Deși subliniază importanța recunoașterii unor astfel de atrocități și puterea tehnologiei de a preveni evenimente viitoare, mulți cititori au considerat că îi lipsește profunzimea, calitatea și acuratețea scrierii.
Avantaje:⬤ Sensibilizează cu privire la evenimente istorice semnificative care rămân în mare parte necunoscute.
⬤ Încurajează gândirea critică cu privire la acțiunile guvernului și la rolul tehnologiei în societate.
⬤ Îi face pe cititori să reflecteze asupra cruzimii umane și a implicațiilor acesteia.
Dezavantaje:⬤ Calitatea scrierii și a editării este slabă, ducând la o experiență de lectură frustrantă.
⬤ Cartea este lipsită de profunzime și nu oferă detalii concrete despre experimente.
⬤ Există probleme cu acuratețea faptelor cheie, lăsând cititorii nemulțumiți.
(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Marutas of Unit 731: Human Experimentation of the Forgotten Asian Auschwitz
Conținutul cărții:
Etichetate în mod eufemistic drept "Administrația de aprovizionare cu apă și profilaxie" și "Administrația HippoEpizootică" a Armatei Imperiale Japoneze, Unitatea 731 și Unitatea 100, precum și filialele lor, au efectuat experimente pe oameni nevinovați sub conducerea doctorului Ishii Shiro. Kempeitai, alias poliția militară, a capturat orice patriot pentru a-l trimite în închisoarea Unității 731. Printre prizonieri se aflau patrioți chinezi, civili, ruși și prizonieri de război aliați. Deși numărul exact al victimelor nu este clar, deoarece japonezii au distrus majoritatea dovezilor la sfârșitul războiului, acesta a variat între 3.000 și 250.000 de bărbați, femei și copii nevinovați. Experimentele și procedurile medicale crude au fost efectuate de cei mai străluciți studenți la medicină și de personalul pe care Japonia imperială îi avea de oferit.
Pentru ca oamenii de știință să trateze prizonierii mai puțin ca pe oameni, îi numeau "Marutas" sau bușteni. Experimentele au inclus reacția lor la ciuma bubonică, tifoidă, paratifoidă A și B, tifos, antrax, variolă, tularemie, icter infecțios, cangrenă gazoasă, tetanos, holeră, dizenterie, morvă, scarlatină, febră undulantă encefalita căpușelor, "songo" sau febra hemoragică epidemică, tusea convulsivă, difteria, pneumonia, erizipelul, meningita cerebrospinal epidemică, bolile venerice, tuberculoza, salmonela, degerăturile și multe alte virusuri și bacterii. Pentru a observa efectele în timp real ale acestor boli și bacterii mortale, acești prizonieri erau adesea supuși unor vivisecții fără anestezie.
Apoi a existat terenul de testare ANTA, unde subiecții umani erau expuși la arme bacteriene în condiții de teren. De exemplu, pentru a testa armele dezvoltate cu gangrenă gazoasă, zece prizonieri chinezi au fost legați de țăruși de la 10-20 de metri distanță, iar o bombă a fost declanșată prin electricitate. Toți cei zece prizonieri au fost răniți de șrapnelul contaminat cu gangrenă gazoasă. În decurs de o săptămână, toți au murit în chinuri groaznice.
Studiul agenților patogeni a fost efectuat, de asemenea, prin experimente pe oameni. Vaccinurile au fost apoi dezvoltate pentru a proteja Armata Imperială Japoneză în cazul în care ar fi trebuit să se confrunte cu un război total în care să folosească armele bacteriologice produse de Unitatea 731. În cazul în care un subiect experimental uman era epuizat în urma experimentelor, acesta urma să fie ucis într-un fel sau altul. Unora dintre subiecții experimentali li se dădeau cianuri de potasiu, în timp ce alții primeau terci cu heroină.
Acești "doctori în medicină" care efectuau experimente umane de rutină au putut scăpa de persecuție, spre deosebire de omologii lor naziști din Europa. Cei mai mulți dintre ei au fost răsplătiți generos cu cariere importante după război. Nu numai că nu s-au confruntat cu nicio consecință, dar majoritatea dintre ei au trăit cu succes și după terminarea războiului.
