Titlul original:
Marx, Epicurus, and the Origins of Historical Materialism
Conținutul cărții:
Monografia lui Diego Fusaro privind influența lui Epicur asupra gândirii lui Marx este multistratificată. Nu numai că explică gândirea epicureică și modul în care aceasta l-a influențat pe tânărul Marx, dar reușește, de asemenea, să îi facă lui Marx ceea ce Marx i-a făcut lui Epicur.
Marx a folosit poziția critică a lui Epicur față de Platon și Aristotel ca o scuză, ca să spunem așa, pentru a lansa indicii nu atât de subtile despre filosofia și politica Germaniei din vremea sa.
Fusaro, descris de influentul ziar La Repubblica (iulie 2013) ca fiind probabil „cea mai strălucitoare stea de pe firmamentul filosofiei italiene a vremurilor noastre”, folosește critica lui Marx la adresa prezentului german din vremea lui Marx pentru a propune o critică a vremurilor noastre, o critică a libertarianismului economic și a libertinajului moral.
Argumentul de bază al lui Fusaro pare să fie că trăim în vremuri care nu sunt altceva decât epicureene, în care liberalismul dogmatic și hedonist ne domină viețile, ca pix e unice.
Această monografie combină o dublă abordare: cea exoterică și cea ezoterică. Exoteric, ea analizează disertația universitară a tânărului Karl Marx, ignorată de mult timp, și influențele atomismului grec asupra modelării sistemului de gândire al lui Marx. Esoteric, sau implicit, analizează lumea noastră contemporană.
