Marxism, pedagogie și intelectul general: Dincolo de economia cunoașterii

Recenzii ale cititorilor

Cartea propune o abordare pedagogică inovatoare centrată pe conceptul de „pedagogie a prostiei”, care diferențiază prostia de ignoranță și aroganță. Ea sugerează că, în timp ce ignoranța poate fi abordată prin învățare, iar aroganța oferă adesea răspunsuri incorecte, prostia subminează întrebările și este considerată o anti-valoare care este neproductivă. Autorul pledează pentru practici educaționale care îmbrățișează „lectura stupidă” pentru a promova o logică dialectică în învățare.

Cartea prezintă o perspectivă unică și provocatoare asupra educației prin introducerea conceptului de stupiditate ca instrument pedagogic. Ea oferă o distincție clară între ignoranță, aroganță și prostie, care ajută la aprofundarea înțelegerii proceselor de învățare. Exemplele practice de „lectură stupidă” sunt valoroase pentru educatorii care doresc să exploreze diferite metodologii de predare.

Unii cititori ar putea găsi conceptul de „prostie” provocator sau controversat, deoarece ar putea fi considerat disprețuitor față de valoarea cunoașterii. În plus, dependența cărții de idei filozofice abstracte ar putea să nu fie pe placul întregului public, în special al celor care caută strategii concrete de instruire.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Marxism, Pedagogy, and the General Intellect: Beyond the Knowledge Economy

Conținutul cărții:

Această carte este prima care articulează și contestă consensul din dreapta și din stânga conform căruia cunoașterea este cheia oricărei probleme, demonstrând cum îmbrățișarea de către stânga a productivității cunoașterii o ține prinsă în circuitele capitalului.

Întrucât economia bazată pe cunoaștere a adus în prim-plan chestiunile legate de educație, cartea abordează pedagogia ca un motor subiacent, dar neglijat, al capitalismului și al formelor sale de opresiune. Cel mai important, cartea reunește noi resurse pedagogice pentru a răspunde la o serie de nedreptăți care pătrund în lumea noastră.

Bazându-se pe noțiunea marxistă de intelect general, dar criticând-o, Derek R. Ford teoretizează prostia ca o logică pedagogică alternativă necesară, o anti-valoare care este infinit de mută și neproductivă.