Titlul original:
Mary Elizabeth Surratt - Please Don't Let Me Fall!
Conținutul cărții:
MARY ELIZABETH SURRATT
CARTEA 5
SERIA ASASINĂRII LUI LINCOLN
Procesul lui Mary Elizabeth Jenkins Surratt în cazul asasinării lui Abraham Lincoln la sfârșitul Războiului Civil, după capitularea lui Robert E. Lee, s-a încheiat dramatic la 7 iulie 1865. Andrew Johnson nu a declarat, totuși, sfârșitul Războiului dintre state până în august 1866.
În 1851, Mary Jenkins Surratt și soțul ei John au stat în fața casei lor și au privit cum aceasta ardea din temelii în Maryland. Ei au ales să nu reconstruiască casa și, în schimb, au construit o casă în combinație cu o tavernă pentru ca călătorii obosiți să poată bea, lângă casa părinților lui Mary, o mică zonă numită Surrattsville.
John Surratt, Sr. a murit în 1862. Mary s-a mutat împreună cu fiica sa Anna în 1864 în localitatea Washington City, pe care ea și John au cumpărat-o în 1853. Această locație joacă un rol esențial în numeroasele întâlniri ținute de Booth, John Surratt, Jr. și alții.
Pe 11 aprilie, Mary a călătorit cu Louis Weichmann la taverna sa din Surrattsville pe care o închiriase lui John Lloyd. Ei au trecut pe lângă Lloyd pe drumul spre Uniontown și, din mărturia lui Louis Weichmann, Mary i-a spus lui Lloyd că "fiarele de tras" vor fi necesare în curând. Acest lucru a fost asociat cu alte mărturii date în proces despre puști care au fost ascunse la tavernă de unii conspiratori ai lui Booth.
A cincea carte din această serie îi va permite cititorului să stabilească singur dacă, de fapt, Mary Surratt ar fi trebuit să primească pedeapsa care i-a fost aplicată la încheierea procesului. În numeroasele romane pe această temă, unii spun că Mary Surratt este vinovată ca păcatul. Mulți spun că Mary Surratt s-a aflat doar în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, iar guvernul Statelor Unite a vrut să se răzbune... a vrut sânge.
În procesul lui Mary Elizabeth Jenkins Surratt, a fost ales un tribunal militar, mai degrabă decât o instanță civilă, ca loc al urmăririi penale. De ce? Pentru că oficialii guvernamentali de la acea vreme au crezut că ar putea fi mai permisivi în ceea ce privește probele, permițând instanței să ajungă la fundul a ceea ce ei percepeau ca fiind o conspirație vastă.
Din toate indiciile, un număr suficient de martori preliminari au menționat participarea lui Mary Surratt ca responsabilă pentru furnizarea cuibului care a clocit oul, pensiunea sa din orașul Washington.
Un lucru care a părut suspect în cadrul procedurilor a fost faptul că, în noaptea în care a fost arestată, ea a negat că l-ar fi văzut vreodată pe Lewis Thornton Powell atunci când acesta a apărut la pensiunea ei. Potrivit numeroșilor martori din proces, Lewis fusese acolo de mai multe ori pentru a se întâlni cu fiul ei și cu alte persoane. A mințit Mary sau era prea întuneric când a fost întrebată dacă l-a recunoscut în fața pensiunii?
Mary Surratt a fost judecată împreună cu șapte bărbați. Avocații ei au fost John Clampitt și Frederick Aiken. În închisoare, Lewis Powell a continuat să spună oricui voia să asculte că a o ține pe Mary încătușată și în închisoare era o greșeală, deoarece ea nu a avut nicio legătură cu asasinarea președintelui.
Mărturiile date de John Lloyd și Louis Weichmann au cântărit greu în decizia finală a Comisiei militare.
În timpul procesului, Mary s-a îmbrăcat complet în negru. Capul îi era acoperit de o bonetă neagră. Expresiile de pe chipul ei abia puteau fi recunoscute, ascunse în spatele voalului ei de mătase.
Acest proces, în integralitatea sa pentru Mary Surratt, este descris în acest roman, al cincilea din seria Asasinarea lui Lincoln. Cititorul va avea ocazia să stabilească, pe baza probelor și a declarațiilor martorilor, dacă Mary Elizabeth Surratt ar trebui sau nu spânzurată sau eliberată.
