Mary Neal și sufragettele care au salvat dansul Morris

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 3 voturi.

Titlul original:

Mary Neal and the Suffragettes Who Saved Morris Dancing

Conținutul cărții:

La începutul secolului al XX-lea, dansul Morris aproape dispăruse în mare parte din Anglia. Sufragetele militante și fetele din mahalale au fost cele care au dat startul unei renașteri care a readus dansurile uitate din mediul rural în orașele și satele din întreaga țară. Ca urmare a angajamentului lor de a păstra și de a transmite dansurile, Morris a supraviețuit ca o tradiție vie, care încă mai este practicată până în prezent. Impulsul de a face acest lucru a venit din aspirația femeilor de a schimba societatea în bine, același impuls care le-a condus la acțiuni militante și la închisoare.

Renașterea Morris și mișcarea militantă pentru sufragiu au fost inextricabil legate. Liderul renașterii dansului, Mary Neal, a fost o militantă radicală de o viață pentru drepturile femeilor și copiilor. Împreună cu prietena sa, Emmeline Pethick, a condus clubul Esperance Girls' Club din una dintre cele mai defavorizate zone ale Londrei. Atât ea, cât și Emmeline au făcut parte din comitetul național al organizației militante Women's Social and Political Union a dnei Pankhurst, cel mai cunoscut dintre grupurile care militau pentru votul femeilor.

Îmbrățișarea dansului tradițional de către femei își avea rădăcinile în aspirațiile de egalitate ale lui Mary și în angajamentul său față de reforma socială și politică. Începutul renașterii dansului și lansarea campaniei militante a sufragetelor la Londra au coincis aproape exact. Lansată de un grup de rebeli mai degrabă disperați, WSPU a devenit o mișcare capabilă să inspire loialitate și aversiune în egală măsură. Renașterea lui Morris s-a transformat dintr-o distracție într-un club pentru fete sărace într-o inițiativă națională. Asociații lui Mary și Emmeline în renașterea dansului au variat de la fete tinere care lucrau în birourile campaniei militante la fiicele aristocrației care făceau greva foamei.

Mary și Emmeline au asigurat conducerea și angajamentul care au permis două mișcări radicale să înflorească în primii ani ai secolului al XX-lea, dar ambele s-au văzut marginalizate după ce dezacordurile politice - cu folcloristul Cecil Sharp și, respectiv, cu doamna Pankhurst - au dus la divizări devastatoare în organizațiile lor respective. Ambele s-au trezit apoi reprezentate greșit și scoase din istoriile unor mișcări care, fără ele, nu ar fi pornit niciodată. Doar în ultimele decenii femeile au început să își revendice locul în mișcarea de dans Morris, a cărei existență este o moștenire a campaniei militante pentru vot.