Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea este o ficțiune contemporană unică și convingătoare pentru tinerii adulți, care explorează teme complexe precum credința, familia și lupta personală prin ochii unei protagoniste adolescente relatabile, Stevie. În ciuda substratului său religios, povestea nu este predicatoare și rezonează cu cititorii din diverse medii.
Avantaje:⬤ Poveste captivantă și unică
⬤ personaje bine dezvoltate
⬤ emoționantă și care îndeamnă la reflecție
⬤ teme legate de credință, familie și luarea deciziilor
⬤ bine scrisă, cu un final satisfăcător
⬤ se adresează unui public larg, inclusiv celor din afara grupului țintă.
Dezavantaje:Unii cititori și-ar fi dorit mai multă profunzime în dezvoltarea personajelor, în special a personajelor secundare, cum ar fi mama; subiectul poate să nu fie pe placul tuturor.
(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
Cum alegi între credința ta și viitorul tău?
Stevie Albie, în vârstă de șaisprezece ani, este o persoană religioasă, dar nimic nu o pregătește pentru întâlnirea cu Maria. Ca Maria, mama lui Iisus. În momentul în care Stevie devine convinsă că are o legătură specială cu Dumnezeu, medicii descoperă o tumoare pe creier în lobul frontal, despre care susțin că este cauza halucinațiilor.
Părinții ei insistă să îndepărteze tumoarea cât mai repede posibil, dar Stevie nu este atât de sigură. Simțindu-se specială pentru prima dată în viața ei, Stevie fuge la un cult religios care este convins că viziunile ei sunt salvarea lor și jură să o protejeze. Dar, pe măsură ce timpul trece, ea bănuiește că aceștia au propriile lor planuri. Sfâșiată în cine să aibă încredere, Stevie se întreabă dacă va trebui să aleagă: viziunile ei sau viitorul ei?
*Această versiune conține înjurături și o referire la sex. Vă rugăm să comandați Versiunea Curată pentru a obține un exemplar fără acestea. *.
Excerpt:
Frica și panica care mi se strângeau în jurul inimii se eliberează ca niște degete, unul câte unul, până când simt o imponderabilitate în piept. E mai frumoasă decât îmi amintesc, pielea ei fină și cu câteva nuanțe mai închisă la culoare decât a mea. Părul ei perfect de invidiat, cu valuri moi, fără nici o șuviță la locul ei. De data aceasta este singură și mă bucur că suntem din nou doar eu și ea.
"Ce se întâmplă? " o întreb.
Ea zâmbește. "Cred că știi.".
