Recenzii ale cititorilor
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Titlul original:
The Measure of Things: Humanism, Humility, and Mystery
Conținutul cărții:
Filozofii, atât cei occidentali, cât și cei orientali, au fost mult timp divizați între umaniști, pentru care omul este măsura lucrurilor, și oponenții lor, care susțin că există un mod, în principiu cunoscut și descriptibil, în care lumea este oricum, independent de perspectivele și interesele umane.
Primele capitole din The Measure of Things prezintă dezvoltarea umanismului din epoca medievală, prin Renaștere, Iluminism și perioadele romantice, până la forma sa cea mai sofisticată, din secolul al XX-lea, umanismul existențial. Cooper nu identifică această poziție finală cu cea a vreunui filosof anume, deși este strâns legată de cele ale lui Heidegger, Merleau-Ponty și Wittgenstein de mai târziu. Printre figurile anterioare discutate se numără William de Ockham, Kant, Herder, Nietzsche și William James.
După ce a respins încercările susținătorilor contemporani ai realismului modest sau non-metafizic de a dizolva opoziția dintre umanism și rivalul său absolutist, Cooper trece la o adjudecare a acestei rivalități. Stimulat de retorica omniprezentă a aroganței pe care rivalii o îndreaptă unul împotriva celuilalt, el susține, într-o manieră originală, că pozițiile rivale sunt într-adevăr vinovate de lipsă de umilință. Absolutiștii - fie că sunt apărători ai "datului" sau realiști științifici - exagerează capacitatea noastră de a ieși din perspectivele noastre angajate pentru a ajunge la o descriere obiectivă a lumii. Umaniștii, dimpotrivă, exagerează capacitatea noastră de a trăi fără sentimentul supunerii noastre la o măsură independentă de propriile noastre perspective.
Singura scăpare, susține Cooper, din impasul la care se ajunge atunci când umanismul și absolutismul sunt ambele respinse, constă într-o doctrină a misterului. Există o realitate independentă de contribuția umană, dar aceasta este în mod necesar inefabilă. Bazându-se într-un mod inedit pe concepția budistă a vidului și pe scrierile ulterioare ale lui Heidegger, capitolele finale apără noțiunea de mister, disting doctrina avansată de cea a idealismului transcendental și propun că numai prin aprecierea misterului se pot oferi măsuri și garanții pentru credințele și comportamentul nostru.
