Evaluare:
Measuring Eternity de Martin Gorst este o relatare istorică captivantă a căutării omenirii de a determina vârsta Pământului și a universului. Acesta explorează luptele intelectuale dintre religie și știință de-a lungul a patru secole, evidențiind figurile-cheie și contribuțiile lor în domeniu. Narațiunea este accesibilă, captivantă și bogată în povești conduse de personaje.
Avantaje:Cartea este bine scrisă și ușor de citit, făcând conceptele științifice complexe accesibile unui public larg. Ea oferă o explorare fascinantă a intersecției dintre știință și religie și include povești personale captivante ale unor oameni de știință notabili. Cititorii îi apreciază stilul narativ plin de viață și domeniul larg de aplicare.
Dezavantaje:Unii cititori au considerat că cartea începe lent, cu un capitol introductiv lung, ceea ce îi poate descuraja pe unii. Deși se adresează neștiințificilor, câteva concepte pot fi totuși provocatoare pentru cei care nu au o mentalitate curioasă.
(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)
Measuring Eternity
Povestea nespusă a figurilor religioase, filosofilor, astronomilor, geologilor, fizicienilor și matematicienilor care, timp de peste patru sute de ani, au căutat răspunsul la o întrebare fundamentală la intersecția dintre știință și religie: Când a început universul?
Momentul conceperii universului este unul dintre Graalurile Sfinte ale științei, investigat de unele dintre cele mai strălucite și curioase minți de-a lungul timpului. Puțini au fost mai dedicați decât episcopul James Ussher, care și-a pierdut vederea în timpul celor cincizeci de ani care i-au fost necesari pentru a-și compune "Analele" întregii istorii cunoscute, acum faimoase doar pentru o singură dată: 4004 î.Hr. Data lui Ussher pentru crearea lumii a fost spectaculos de inexactă, dar asta nu l-a împiedicat să fie atât de larg acceptat încât a fost tipărit în Bibliile de la începutul secolului XX. După cum ilustrează scriitorul și realizatorul de documentare Martin Gorst în această narațiune captivantă, axată pe personaje, teologia l-a dezamăgit pe Ussher la fel cum l-a dezamăgit pe Teofil al Antiohiei și pe mulți alții înaintea lui. Geologia a fost următoarea care nu a trecut testul timpului. În secolul al XVIII-lea, naturalistul Comte de Buffon, calculând rata la care se presupune că s-a răcit Pământul, a ajuns la o vârstă de 74 832 de ani, chiar dacă bănuia că aceasta este mult prea mică. Biologia a avut apoi o șansă în mâinile vânătorului de fosile Johann Scheuchzer, care pretindea că a găsit un specimen de om înecat în timpul potopului lui Noe. Din păcate, era doar amprenta unei salamandre mari.
Astfel, știința a avansat prin intermediul darwinismului, termodinamicii, radioactivității și, cel mai recent, al astronomilor de la controlul telescopului spațial Hubble, care au stabilit începutul timpului la 13. 4 miliarde de ani în urmă (cu un miliard mai mult sau mai puțin). Ducându-l pe cititor în laboratoarele și saloanele savanților și oamenilor de știință, ale vizionarilor și excentricilor, "Măsurarea eternității" este o relatare scrisă captivant a unei căutări epice, adesea quijotice, a modului în care indivizii care și-au dedicat viața rezolvării unui mister de durată au avansat cunoașterea noastră despre univers. "Din ediția Hardcover.".
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)