Materia și forma ghidului lui Maimonide

Recenzii ale cititorilor

Recenzile laudă lucrarea lui Josef Stern ca fiind o examinare pătrunzătoare și erudită a „Ghidului pentru perplecși” al lui Maimonide. Recenzenții evidențiază abordarea respectuoasă a lui Stern, analiza aprofundată și capacitatea de a face conceptele filosofice complexe accesibile unui public mai larg. Unele critici semnalează câteva limitări, cum ar fi nevoia de expertiză în limba greacă pentru a aprecia pe deplin anumite aspecte ale operei lui Maimonide.

⬤ Analiza filosofică aprofundată și atent argumentată a scrierilor lui Maimonide.
⬤ Abordare savantă fără o agendă personală, având ca scop înțelegerea.
⬤ Face opera lui Maimonide accesibilă nespecialiștilor, în special comunității evreiești.
⬤ Oferă claritate asupra parabolelor și conceptelor filosofice complexe.
⬤ Încurajează cititorii într-o călătorie spirituală de înțelegere.

⬤ Unii cititori ar putea găsi complexe anumite argumente filosofice.
⬤ Necesită unele cunoștințe de filozofie și, eventual, de greacă pentru o apreciere deplină.
⬤ Câteva afirmații pot părea lipsite de un consens științific mai larg.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Matter and Form of Maimonides' Guide

Conținutul cărții:

Ghidul Perplexilor al lui Maimonide a fost interpretat în mod tradițional ca o încercare de a armoniza rațiunea și revelația. O altă interpretare, mai recentă, consideră că contradicția dintre filosofie și religie este ireconciliabilă și concluzionează că Ghidul prescrie religia pentru mase și filosofia pentru elite.

Trecând dincolo de aceste dezbateri familiare, Josef Stern susține că perplexitatea abordată în această lucrare celebru enigmatică nu este conflictul dintre Atena și Ierusalim, ci tensiunea dintre materia și forma umană, dintre corp și intelect. Tradiția filosofică a lui Maimonide consideră că viața perfectă este intelectuală: contemplarea pură, nedivizată a tuturor adevărurilor posibile, de la fizică și cosmologie la metafizică și Dumnezeu. Potrivit Ghidului, acest ideal nu poate fi realizat de oameni.

Mințile lor întrupate nu pot atinge cunoașterea științifică a metafizicii, iar impulsurile lor corporale interferează cu contemplarea exclusivă. Analizând îndeaproape argumentele din Ghid și utilizarea sa originală a parabolei ca mediu de scriere filosofică, Stern articulează scepticismul lui Maimonide cu privire la cunoașterea metafizicii de către oameni și interpretările sale heterodoxe ale parabolelor scripturale și rabinice.

Stern arată cum, pentru a răspunde cerințelor contradictorii ale intelectului și ale corpului, Maimonide creează un repertoriu de exerciții spirituale, reconcepând poruncile mozaice ca un antrenament pentru viața minții întrupate. Concentrându-se pe noțiunile filosofice de materie și formă și pe interacțiunea dintre forma literară și subiectul său, Stern reușește să dezvolte o interpretare nouă și unificată a Ghidului.