Max Stirner pe calea îndoielii (Max Stirner on the Path of Doubt)

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 3 voturi.

Titlul original:

Max Stirner on the Path of Doubt

Conținutul cărții:

Max Stirner pe calea îndoielii examinează criticile incisive ale lui Stirner la adresa contemporanilor săi în perioada cuprinsă între moartea lui Hegel, în 1831, și Revoluția germană din 1848. Lucrarea lui Stirner, în principal Ego-ul și propriul său ego, a luat în considerare fiecare dintre figurile majore din cadrul acelei școli germane cunoscută sub numele de "Tinerii Hegelieni".

Lawrence S. Stepelevich susține că, pentru Stirner, aceștia nu erau decât "atei pioși", iar ideologia lor revoluționară comună ascundea un vechi fundament religios - pe care Stirner s-a apucat să-l dezvăluie. Doctrina centrală a acestei școli, conform căreia omenirea a fost propriul ei Mântuitor, a fost inițiată în 1835 de teologul David F.

Strauss în lucrarea sa "Viața lui Iisus", și a progresat cu reformularea mistică a istoriei de către August von Cieszkowski, urmată de ateismul absolut al lui Bruno Bauer și de afirmația lui Ludwig Feuerbach conform căreia "Omul este Dumnezeu". Aceasta s-a reflectat curând în "Istoria sacră a omenirii" declarată de Moses Hess.

În decurs de un deceniu, rezultatul a fost reformularea laică a acestei ideologii teologice în "socialismul științific" al lui Karl Marx și Frederick Engels. Deși legat de aceasta, Max Stirner a fost cel mai necruțător și temut critic al acestei școli.

Opera sa, niciodată ieșită de sub tipar, dar în mare parte ignorată de mediul academic, a inspirat nenumărați "individualiști" hotărâți să respingă orice formă de "cauze" religioase sau politice și, găsind afirmația lui Stirner că "nu și-a întemeiat cauza pe nimic", au luat-o drept propria lor cauză.