Discrete Quantum Mechanics
După un sfert de secol de descoperiri care au zdruncinat fundamentele mecanicii clasice și ale electrodinamicii, anul 1926 a văzut publicarea a două lucrări menite să ofere o structură teoretică pentru a susține noile explicații cuantice ale lumii subatomice. Mecanica matriceală a lui Heisenberg și mecanica ondulatorie a lui Schrodinger au oferit modalități compatibile, dar disparate din punct de vedere matematic, de unificare a descoperirilor lui Planck, Einstein, Bohr și mulți alții.
Au început imediat eforturile de a demonstra echivalența acestor două structuri, care au culminat cu succes cu volumul lui John von Neumann din 1932, Mathematical Foundations of Quantum Mechanics. Acesta constituie trambulina pentru efortul actual. Începem cu o prezentare a unui set minim de postulate von Neumann, introducând în același timp limbajul și notația pentru a facilita discuțiile ulterioare despre calculele cuantice bazate pe spații Hilbert cu dimensiuni finite.
Capitolele care urmează abordează sistemele cuantice cu două stări (cu spinul jumătate ca exemplu principal), întrepătrunderea sistemelor cu două stări multiple, teoria momentului unghiular cuantic și abordările cuantice ale mecanicii statistice. Un capitol de încheiere oferă o imagine de ansamblu a problemelor asociate mecanicii cuantice în spații Hilbert infinite-dimensionale continue.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)