Mecanisme moleculare ale homeostaziei apei corporale

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Molecular Mechanisms of Body Water Homeostasis

Conținutul cărții:

Această carte abordează relația noastră intimă cu apa și dependența de aceasta, modul în care organismul își reglează nivelul de apă și diferitele stări fiziopatologice asociate cu afectarea homeostaziei apei în organism. Corpul uman este format din 70-80% apă.

Prin urmare, controlul concis al homeostaziei apei este esențial pentru supraviețuire și implică coordonarea mai multor sisteme, dar în primul rând a sistemelor creierului și rinichilor. Necesarul mediu de apă al omului sănătos variază între 2-4 L/d, iar o mare parte din acesta poate proveni din surse alimentare. Principalul reglator hormonal al echilibrului hidric este hormonul antidiuretic, vasopresina.

Vasopresina, o peptidă de 9 aminoacizi, este produsă în hipotalamus, stocată în hipofiza posterioară și secretată atunci când osmolalitatea plasmatică crește. Vasopresina acționează asupra rinichilor pentru a conserva apa.

Rinichii filtrează ∼180 L de sânge pe zi, format din aproximativ 50-65% apă, și reabsorb aproximativ 99% din acesta în tubul proximal, tubul distal și canalul colector, producând doar 1-2 L de urină. Tubulul distal sensibil la vasopresină și canalul colector sunt responsabile de reglarea fină a reabsorbției apei. Cu toate acestea, există condiții în care urina nu poate fi concentrată eficient.

Această situație este cunoscută sub numele de diabet insipid și poate duce la deshidratare și imposibilitatea de a se dezvolta. La cealaltă extremă, hiponatremia (sodiu seric scăzut) este incapacitatea de a dilua în mod adecvat urina sau de a elimina apa liberă din organism în exces față de nevoile organismului, o afecțiune gravă și uneori fatală.