Media, practică și teorie: Urmărirea pragurilor emergente ale experienței

Titlul original:

Media, Practice and Theory: Tracking emergent thresholds of experience

Conținutul cărții:

Acest volum reunește cercetări la intersecția dintre artă și științele umaniste interdisciplinare pentru a dezvolta o înțelegere a ansamblurilor media care insistă asupra generativității situării lor în cadrul ecologiilor de practică.

Aceste contribuții propun ansambluri media care extind timpul și spațiul pentru co-compoziții între media și corpuri care remodelează registrele subiective, perceptive și afective ale experienței. Ansamblurile media includ fotografie, performance, critică, curatoriat, instalație, animație, colaj, video și VR, precum și practici de arhivă și somatice.

Cercetarea ca formă de practică este o orientare cheie în acest volum, deoarece oferă un mijloc de a aborda propunerea de creare a lumii oferită de Isabelle Stengers, conform căreia practicile sunt specificate prin încrengături ireductibile care ne fac să gândim, să simțim și să ezităm. Legăturile generative dintre diferitele abordări disciplinare pentru implicarea practicii de cercetare în domeniul artelor și științelor umaniste sunt favorizate în detrimentul exclusivității disciplinare și mediatice. Atunci când practica nu este prezentată ca o intervenție sau un contrapunct la cercetarea academică sau în opoziție cu discursul, apar diferențe, nu bazate pe convenții, ci prin situarea perspectivei emergente.

Prin urmare, obiectivul nu este de a prezenta o formulă reproductibilă pentru crearea de cunoștințe, ci de a crea condițiile pentru exprimări atât în cadrul, cât și în afara disciplinei, convenției și instituției. Cum poate genera cercetarea crearea de comunități între, peste și în afara cadrelor instituționale prin intermediul afinităților, posturilor și formatelor emergente ale formelor de cercetare evolutive și incluzive? Acest volum este o referință valoroasă pentru cercetătorii/practicienii din domeniul artelor și științelor umaniste, deoarece exemplifică atât metode critice, cât și metode situate pentru dezvoltarea cercetării interdisciplinare ca mijloc de transformare a termenilor cercetării în sine.