Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Mark Cartledge prezintă o perspectivă penticostală/carismatică asupra teologiei practice, argumentând pentru relevanța și abordarea corectivă a acesteia în abordarea deficiențelor teologiei practice contemporane, în special a relației sale cu Scriptura și cu Duhul Sfânt. Deși este bine primită pentru intuițiile și intențiile sale, unii critici semnalează inexactități în afirmațiile despre alte texte și sugerează revizuiri pentru a-i spori rigoarea academică.
Avantaje:⬤ Oferă o perspectivă penticostală/carismatică semnificativă în teologia practică.
⬤ Se implică profund în lucrarea Duhului Sfânt și în Scriptură.
⬤ Vizează să corecteze neglijarea pneumatologiei în teologia contemporană.
⬤ Revoluționară și relevantă pentru studenți și cercetători, în special în contextele evanghelic și carismatic.
Dezavantaje:⬤ Unele afirmații despre alte texte cheie sunt inexacte, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la angajamentul critic al autorului.
⬤ Cartea poate necesita revizuiri pentru o mai mare rigoare academică și pentru a conecta mai bine teoriile cu aplicațiile practice.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Mediation of the Spirit: Interventions in Practical Theology
Conținutul cărții:
O teologie demnă de luat în seamă a Duhului Sfânt care provoacă cercetarea actuală în domeniu Cum ar putea o perspectivă teologică tipic penticostală și carismatică să informeze și să îmbogățească discursul teologiei practice academice? Pentru a răspunde la această întrebare, Mark Cartledge sondează în această carte relația dintre Scriptură, experiență și Duhul Sfânt prin intermediul conceptului de mediere - adică modul în care divinul este experimentat în lume.
Expert atât în teologia penticostală, cât și în teologia practică, Cartledge oferă o intervenție unică în teologia practică prin prisma Duhului Sfânt. El prezintă o lectură originală a Cincizecimii și a textelor de primire a Duhului Sfânt din cartea Faptele Apostolilor și se implică în literatura actuală atât în studiile penticostale, cât și în teologia practică.
Mai mult, Cartledge plasează întreaga sa discuție într-un cadru teologic protestant mai larg și interoghează un studiu congregațional existent pentru a oferi un exemplu real de intervenție teologică.
