Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o explorare pătrunzătoare a materialității radioului, oferind o colecție diversă de eseuri care sunt în general bine scrise și incită la reflecție, deși unii cititori au remarcat cazuri de repetiție și potențiale probleme de editare.
Avantaje:⬤ Eseuri remarcabile care contribuie în mod semnificativ la studiile media contemporane
⬤ perspective valoroase din perspective diferite
⬤ încurajează reevaluarea ideilor-cheie
⬤ în general bine primite de cititori, în ciuda faptului că nu au terminat întreaga carte.
Dezavantaje:Unele idei se repetă datorită formatului eseului; unele probleme potențiale de editare au fost observate de unii cititori, deși recenzentul nu le-a considerat semnificative.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Digital Memory and the Archive
Conținutul cărții:
În imaginația populară, arhivele sunt instituții îndepărtate, în mare parte depășite: fie biblioteci învechite, inevitabil prăfuite, fie depozite sinistre de secrete personale păstrate de state polițienești. Cu toate acestea, arhiva este acum o caracteristică omniprezentă a vieții digitale. În loc să fie șterse, e-mailurile și alte fișiere informatice sunt arhivate. Software-ul media și stocarea în cloud permit catalogarea și conservarea instantanee a datelor, de la muzică, fotografii și videoclipuri la informații personale colectate de site-urile de socializare.
În acest peisaj digital, teoriile media orientate spre arhivă ale lui Wolfgang Ernst sunt deosebit de relevante. Digital Memory and the Archive, prima colecție în limba engleză a lucrărilor teoreticianului german al media, reunește eseuri care prezintă abordarea materialistă controversată a lui Ernst față de teoria și istoria media. Perspectivele sale sunt esențiale pentru domeniul emergent al arheologiei media, care descoperă rolul tehnologiilor și mecanismelor specifice, mai degrabă decât al conținutului, în modelarea culturii și societății contemporane.
Ideile interconectate ale lui Ernst privind arhiva, timpul mașinii și microtemporalitatea, precum și noile regimuri ale memoriei oferă o nouă perspectivă atât asupra culturii digitale actuale, cât și asupra infrastructurii cunoașterii istorice media. Pentru Ernst, diferite forme de sisteme media - de la cataloage de bibliotecă la înregistrări sonore - au influențat conținutul și înțelegerea arhivei și a altor instituții ale memoriei. În același timp, arhivarea digitală a devenit un site contestat, foarte rezistent la curatoriat, complicând astfel crearea și conservarea memoriei și istoriei culturale.
