Mersul crucii (The Walk of the Cross): Discipolatul creștin: Moartea față de sine

Titlul original:

The Walk of the Cross: Christian Discipleship: Dying to Self

Conținutul cărții:

"Drumul Crucii" este un studiu de Postul Mare conceput pentru a-i ajuta pe creștini să își cerceteze inima și sufletul, precum și să se rededice să fie ucenici credincioși ai lui Hristos. Este un devoțional zilnic care examinează credințele biblice fundamentale în context cu mai multe scripturi în fiecare zi. Lecturile zilnice sunt urmate de întrebări pentru reflecție și jurnalizare. Isus a folosit această metodă de predare rabinică atunci când le-a adresat ucenicilor Săi întrebări precum: "Cine spuneți (credeți) că sunt eu? ", "De ce mă numiți bun? ", sau "Cu ce să compar Împărăția lui Dumnezeu? ". Jurnalul, citirea scripturilor și rugăciunile conduse de Duhul Sfânt stau la baza acestui studiu personal, pe măsură ce ne gândim la ceea ce credem cu adevărat cu privire la aspecte precum chemarea lui Dumnezeu, harul, mântuirea, sfințirea și regenerarea. Procesul permite Duhului Sfânt să confrunte credințele false, precum și să atenueze zonele de îndoială din credința noastră.

În ceea ce îi privește pe cei care se întreabă ce importanță are modul în care cineva crede, profesioniștii știu de mult timp că convingerile noastre, în special cele privind morala, etica și religia, controlează modul în care gândim, simțim și ne comportăm. Credințele noastre fac acest lucru prin faptul că se unesc pentru a forma atitudini și prejudecăți cu privire la cine suntem și la lumea din jurul nostru. Deoarece sistemele noastre de convingeri funcționează cu un grad ridicat de automatizare, ele pot fi ușor influențate și chiar corupte de cultura lumii. Prin urmare, ar trebui să ne gândim întotdeauna în mod activ la ce și cum credem, sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Creștinii au folosit în mod tradițional cele patruzeci de zile dinaintea Paștelui, cunoscute sub numele de Postul Mare, pentru a ne dedica din nou imitării lui Hristos. Unii dintre noi se abțin de la lucruri plăcute, cum ar fi ciocolata sau televizorul, în încercarea de a se purifica de dorințele lumești. Alții preferă să adauge un aspect religios suplimentar vieții noastre, cum ar fi un devoțional de Postul Mare, timp suplimentar de rugăciune sau o funcție socială demnă de biserică. Indiferent dacă ne abținem sau adăugăm, există un efort conștient de a ne revigora ucenicia creștină prin identificarea cu învățătura lui Hristos și cu călătoria pasionată pentru mântuirea noastră. Desfășurarea acestor activități în grupuri mici face ca acesta să fie și un moment de reînnoire a părtășiei în cadrul bisericii.