Mesagerii dezastrului: Raphael Lemkin, Jan Karski și genocidurile secolului XX

Titlul original:

Messengers of Disaster: Raphael Lemkin, Jan Karski, and Twentieth-Century Genocides

Conținutul cărții:

În perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial, doi polonezi au asistat la exterminarea selectivă a evreilor sub conducerea lui Adolf Hitler și a Reich-ului german, înainte ca realitatea Holocaustului să fie cunoscută pe scară largă. Raphael Lemkin, un avocat evreu care a inventat termenul de "genocid", și Jan Karski, un membru catolic al rezistenței poloneze, au împărtășit în mod independent aceste cunoștințe cu Winston Churchill și Franklin D.

Roosevelt. După ce auziseră înainte zvonuri false despre atrocitățile din timpul războiului, liderii au întâmpinat mesagerii cu neîncredere și inacțiune, ceea ce a dus la uciderea în cele din urmă a peste șase milioane de oameni. Mesagerii dezastrului se bazează pe texte puțin cunoscute dintr-o serie de arhive, inclusiv din cadrul Comitetului Internațional al Crucii Roșii din Geneva și al Serviciului Internațional de Urmărire din Bad Arolsen.

Transmiterea cunoștințelor despre dezastru i-a afectat pe Lemkin și Karski, dar munca lor a pregătit calea pentru ca Organizația Națiunilor Unite să adopte în unanimitate prima convenție privind drepturile omului în 1948 și a influențat limbajul pe care îl folosim astăzi pentru a vorbi despre genocid. Studiul detaliat al lui Annette Becker despre aceste două figuri importante iluminează modul în care denaturările faptelor îi pot determina pe oameni să nege cunoașterea a ceea ce se întâmplă în fața propriilor lor ochi.