Metafizica continuității conștiinței

Titlul original:

The metaphysics of continuity of consciousness

Conținutul cărții:

Singurii simpli fizicieni sunt animalele: numai ele nu gândesc, în timp ce omul este o ființă gânditoare și un metafizician înnăscut. Adevărata întrebare nu este dacă vom aplica metafizica, ci dacă metafizica noastră este de tipul potrivit: cu alte cuvinte, dacă, în locul Ideii logice concrete, nu adoptăm forme de gândire unilaterale, fixate rigid de înțelegere, și nu facem din acestea baza muncii noastre teoretice, precum și a celei practice.

(Hegel, Enciclopedia științelor filosofice în schița de bază I, 98)

Această disertație este un studiu asupra metafizicii continuității conștiinței. În mod firesc, cele trei idei pe care le implică această teză sunt cele de metafizică, continuitate și conștiință. Metafizica, așa cum este adesea înțeleasă, este studiul naturii fundamentale a realității. Disciplina cea mai apropiată de metafizică este fizica, care și ea studiază natura realității, însă subiectul fizicii sunt lucrurile concrete, în timp ce metafizica se ocupă atât de entități concrete, cât și abstracte. De asemenea, fizica se poate ocupa de un anumit lucru sau de o anumită clasă de lucruri, în timp ce metafizica este privită ca un studiu al realității în totalitatea sa. În cele din urmă, spre deosebire de fizică, metafizica nu este o disciplină empirică - metoda sa fundamentală de cercetare nu este observația sau experimentul, ci postulatele logice. Ontologia este o subdisciplină a metafizicii care studiază ce fel de lucruri există în mod fundamental sau, cum se spune adesea, ce există. Ontologia vorbește despre cele mai largi categorii de lucruri, iar scopul fiecărui ontolog este de a menține numărul acestor categorii cât mai mic posibil. Prin urmare, un ontolog nu va considera mașinile, laptopurile și casele drept categorii ontologice diferite, ci acestea pot fi grupate într-o categorie mai largă de concret.