Metoda Charlton de cântat la flaut

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o resursă cuprinzătoare de practică destinată jucătorilor avansați și intermediari de flaut, oferind exerciții și piese muzicale care îmbunătățesc abilitățile tehnice și performanța generală. În timp ce conținutul este foarte lăudat, recenzenții notează probleme semnificative cu calitatea fizică, în special legarea și lizibilitatea imprimării.

⬤ Gamă extinsă de exerciții pentru îmbunătățirea dexterității și a tehnicii
⬤ potrivită atât pentru flautele cu Do, cât și pentru cele cu Fa
⬤ resursă valoroasă pentru depășirea provocărilor comune
⬤ include duete și piese solo
⬤ mulți utilizatori raportează o îmbunătățire considerabilă a abilităților lor interpretative
⬤ bine structurată, cu instrucțiuni detaliate.

⬤ Calitatea fizică este dezamăgitoare, cu note de dimensiuni mai mici și o calitate slabă a imprimării care face dificilă citirea
⬤ problemele de legare împiedică cartea să stea întinsă, ceea ce reprezintă o provocare practică
⬤ unii recenzenți sugerează că ar fi de preferat materiale alternative.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Charlton Method of the Recorder

Conținutul cărții:

Andrew Charlton (1928-1997) Această metodă de flaut a fost scrisă din dragostea și dedicarea lui Andrew Charlton atât pentru interpretarea cât și pentru predarea flautului. În calitate de profesor de muzică la California State University din Fullerton timp de mulți ani, Andrew a predat istoria muzicii, compoziție, cursuri de interpretare instrumentală și chiar aranjamente de jazz.

De asemenea, a fost director muzical al Los Angeles Recorder Society timp de mai multe mandate. La reuniunile acestei societăți a văzut nevoia unei metode care să-i învețe pe flautiști să fie suficient de flexibili pentru a putea cânta la toate flautele și pentru a putea trece cu ușurință de la una la alta, după cum este necesar. Și-a luat un an sabatic de la predarea la universitate pentru a scrie această carte și s-a bucurat să încerce exercițiile cu elevii săi particulari.

Andrew a cântat extrem de bine la mai multe instrumente de suflat, atât vechi, cât și moderne. Întrucât unele dintre piesele sale preferate proveneau din Renaștere, baroc și jazz, era deosebit de talentat la improvizație, atât în muzica veche, cât și în stilul jazz.

A predat și a cântat la numeroase ateliere și conferințe organizate de American Recorder Society și, de asemenea, i-a plăcut să viziteze Anglia ori de câte ori a avut ocazia. În primăvara anului 1990, Andrew a fost invitat să participe în calitate de compozitor și dirijor la Conferința Societății Britanice a Muzicienilor de Recorder și a urmat această conferință cu vizite ulterioare în Regatul Unit. Locuind în sudul Californiei și fiind membru al Sindicatului Muzicienilor din Los Angeles, a cântat ocazional la flaut în filme care necesitau acest instrument.

Andrew era foarte bucuros că metoda sa pentru flaut era folosită de atât de mulți iubitori de muzică și era conștient de faptul că metoda a fost folosită de interpreți la gambă și la alte instrumente, precum și la flaut. El le-a urat tuturor celor care o folosesc "să cânte cu plăcere".