Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Susan Cerulean, „I Have Been Assigned the Single Bird”, este o carte de memorii emoționantă, care împletește experiențele sale de îngrijitoare a tatălui său bolnav de demență și pasiunea sa pentru conservarea mediului, concentrându-se în special asupra păsărilor de mal din Florida. Narațiunea explorează teme precum pierderea, dragostea și urgența protejării atât a familiei, cât și a lumii naturale, făcând-o atât profund personală, cât și universal relatabilă.
Avantaje:⬤ Proză frumos scrisă, lirică și emoționantă deopotrivă.
⬤ Explorarea profundă a temelor personale și de mediu, creând o conexiune convingătoare între cele două narațiuni.
⬤ Descrierea sinceră și sinceră a îngrijirii și a iubirii familiale.
⬤ Îi inspiră pe cititori să reflecteze la legătura lor cu natura și la importanța compasiunii.
⬤ Cunoștințele vaste ale autorului despre păsările de țărm și apărarea conservării adaugă profunzime narațiunii.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori pot considera că întrepătrunderea temelor este oarecum dezarticulată sau lipsită de coeziune.
⬤ Subiectul poate fi greu, putând evoca tristețe pentru cei sensibili la temele pierderii și declinului.
⬤ Este posibil ca unele metafore să nu aibă o rezonanță universală, ducând la interpretări mixte ale intenției autorului.
(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
I Have Been Assigned the Single Bird: A Daughter's Memoir
Conținutul cărții:
Memoriile lui Susan Cerulean antrenează ochiul unui naturalist și inima unei fiice asupra morții prelungite a unui părinte iubit de demență.
În același timp, cartea explorează căutările de o viață ale unei activiste de a fi în slujba lumii naturale aflate în dificultate. În timpul anilor în care și-a îngrijit tatăl, Cerulean s-a oferit, de asemenea, voluntar ca administrator al păsărilor de țărm sălbatice de-a lungul coastei Floridei.
Teritoriul ei era o mică insulă la sud de podul Apalachicola, unde a localizat și a protejat păsările de țărm care cuibăreau, printre care se numărau ciocârlii de mare și stridii americane. Mi s-a atribuit pasărea unică împletește fațete intime ale îngrijirii adulților și consolarea naturii, detaliind experiențele lui Cerulean de a se ocupa de ambele. Lumea naturală este "corpul de susținere" în care ne naștem.
În mod similar, ne confruntăm nu doar cu o criză a numărului de persoane diagnosticate cu demență, ci și cu criza degradării planetei însăși cauzată de oameni, un tip de demență culturală. Cu Mi s-a atribuit pasărea unică, Cerulean ne amintește de truda iubitoare și necesară de a îngriji un loc, o pasăre, o ființă la un moment dat.
