Michael Collins și războiul anglo-irlandez: eșecul contrainsurgenței britanice

Recenzii ale cititorilor

Cartea examinează rolul lui Michael Collins în războiul anglo-irlandez, concentrându-se asupra strategiilor de informații și a dinamicii conflictului dintre naționaliștii irlandezi și britanici. Cartea a primit laude pentru cercetarea aprofundată, analiza pătrunzătoare și narațiunea captivantă, deși unii cititori au găsit-o mai puțin organizată și au criticat anumite aspecte ale stilului de scriere.

⬤ Bine documentată
⬤ analiză pătrunzătoare a lui Collins și a serviciilor secrete britanice
⬤ narațiune captivantă
⬤ valoroasă atât pentru pasionații de istorie, cât și pentru profesioniștii din domeniul informațiilor
⬤ oferă o perspectivă unică, extrasă din experiența de informații militare a autorului
⬤ lectură informativă și educativă.

⬤ Unii au considerat că organizarea conținutului este deficitară, accentul fiind pus pe evenimente în detrimentul principiilor
⬤ cititorii pot pierde un context semnificativ dacă nu citesc notele de final
⬤ un anumit jargon poate fi derutant
⬤ câteva americanisme și erori de ortografie sau de nume diminuează experiența de lectură
⬤ unele comparații sunt considerate exagerate sau nepotrivite.

(pe baza a 18 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Michael Collins and the Anglo-Irish War: Britain's Counterinsurgency Failure

Conținutul cărții:

În calitate de lider al Frăției Republicane Irlandeze și apoi al Armatei Republicane Irlandeze (IRA), Michael Collins a dezvoltat o strategie nouă și îndrăzneață împotriva administrației britanice din Irlanda la începutul secolului al XX-lea. Scopul său a fost să atace sistemul bine stabilit de spioni și informatori, să obosească forțele britanice printr-o campanie de gherilă susținută și să forțeze un acord politic care să conducă la o Republică irlandeză liberă.

Michael Collins și războiul anglo-irlandez arată că succesul insurgenței irlandeze nu a fost doar o măsură a geniului revoluționar al lui Collins, așa cum s-a afirmat adesea. La înfrângerea Marii Britanii au contribuit calculele greșite, încrederea excesivă și eșecul de a organiza un efort profesional susținut de informații pentru a neutraliza IRA. Deși Marea Britanie deținea cele mai profesioniste servicii secrete din lume, comunitatea britanică de informații a fost supusă unei reorganizări nepotrivite și determinate politic la începutul anului 1919, chiar în momentul în care Collins și IRA treceau la ofensivă. Odată ce Collins a neutralizat serviciul local de spionaj colonial, britanicii nu au avut de ales decât să importe agenți profesioniști din serviciile secrete. Însă reorganizarea completă de către Marea Britanie a capacității sale interne de contraspionaj a marginalizat cea mai eficientă agenție contrasubversivă a sa, MI5, lăsând sarcina gestionării serviciilor de informații în Irlanda pe seama civililor de la Special Branch și a unui contingent de ofițeri de caz instruiți rapid de armată, niciun grup nefiind echipat - sau înclinat - să organizeze un efort coordonat de informații împotriva insurgenților. Numirea de către Marea Britanie a unui director național de informații pentru afaceri interne în 1919 - exact în momentul în care parlamentul revoluționar irlandez își publica Declarația de independență - a fost factorul decisiv care a dus la dezorganizarea Marii Britanii împotriva IRA.

Până în momentul în care Biroul de Război și-a reorganizat eforturile de informații împotriva lui Collins, la mijlocul anului 1920, era prea târziu pentru a inversa ascensiunea IRA. Michael Collins și războiul anglo-irlandez abordează subiectul într-o manieră nouă, prezentându-l ca pe un studiu de caz privind gestionarea serviciilor de informații în condițiile unei campanii mai ample de contrainsurgență. Lecțiile învățate din acest episod dezastruos sunt extrem de relevante pentru managerii de securitate națională contemporani și pentru luptătorii angajați în prezent în războiul împotriva terorismului.