Titlul original:
Microtravel: Confinement, Deceleration, Microspection
Conținutul cărții:
Pandemia COVID-19 din 2020 a impus imobilitatea unor sectoare largi ale populației mondiale, izolarea devenind pentru mai mulți ani o realitate cotidiană. Viața celor care se bucurau anterior de privilegiul de a fi "caste rapide" s-a oprit, în timp ce, în același timp, deplasarea populațiilor mai vulnerabile de-a lungul coridoarelor de migrație bine stabilite a fost redusă radical. Rezultatul a fost o recalibrare a scalei călătoriei, călătorii încetinind și reajustându-și relația cu proximitatea și apropierea. Această situație a reprezentat o oportunitate pentru cei care studiază călătoriile și scrisul de călătorie de a-și regândi obiectul de studiu. Acest volum explorează și istorizează fenomenul "microcălătoriilor", desemnând călătoriile mai lente pe o rază limitată care permit, și uneori necesită, noi forme de a experimenta lumea.
Contribuitorii arată că aceste practici sunt departe de a fi noi și sunt, într-adevăr, evidente în numeroase exemple de narațiuni de călătorie din perioadele anterioare. Volumul ia în considerare o gamă variată de forme, inclusiv texte ficționale. Acesta include, de asemenea, scrieri ficto-critice, permițând o explorare mai completă a noilor abordări ale microcălătoriei în secolul XXI. Uneori, decelerarea este redusă la imobilitate, axa orizontală tradițională a călătoriei fiind înlocuită de o adâncire în timp, loc și spațiu. Contribuțiile abordează următoarele patru teme intersectate:
Închisoare și imobilitate: scrisul de călătorie este asociat în mod tradițional cu tropi ai expansivității și deschiderii. Volumul perturbă această înțelegere, susținând că jurnalul de călătorie este adesea înțeles mai exact ca o formă dependentă de tensiunile dintre mobilitate și imobilitate, dintre izolare și libertate. Călătorii închiși pot experimenta o întrerupere a călătoriei, deoarece progresul lor stagnează și sunt reduși la o stare de liniște. Această restricție fizică poate conduce, totuși, la moduri diferite de călătorie, la o înțelegere a microcălătoriei asociată cu încetinirea și perceperea diferită a locului. Pentru unii, această sedilitate este o alegere, un cadru de referință restrâns sau un domeniu de aplicare impus călătoriilor lor. Decelerarea și pietonalismul: îngrădirea duce la o încetinire inevitabilă a călătoriei, dar microcălătoria cuprinde și alte forme de limitare spațială. Evitând transportul mecanizat, de exemplu, pietonul devine dependent de autopropulsie, reducând dimensiunile lumii la cele ale propriei călătorii. Mersul pe jos exemplifică impactul decelerării asupra călătoriei, activând forme multisenzoriale de implicare și asigurând un contact direct și strâns cu domeniul de călătorie. Revenirea mersului pe jos în jurnalele de călătorie contemporane poate demonstra, totuși, o nostalgie pentru modurile anterioare de călătorie și este necesar să recunoaștem capcanele unei astfel de romanțări.
Călătoria palimpsestică: Kris Lackey a inventat termenul de "călătorie verticală" pentru a descrie călătoriile care perturbă axele orizontale tradiționale ale călătoriilor. Robert Macfarlane a scris, în Underground, despre itinerarii care se ascund sub picioarele noastre și explorează cele ascunse și nevăzute. Acest volum se concentrează, de asemenea, pe noțiunea de călătorie palimpsestică ca formă de micro-călătorie, un angajament cu locul care dezvăluie straturi istorice și permite călătorilor să creeze conexiuni între trecut și prezent. Microspecție și microsounet: la fel cum decelerarea poate declanșa o conștientizare senzorială sporită a multiplelor texturi ale locului, depășind ocazional accentele umane ale Antropocenului, la fel și înțelegerea noastră a microcălătoriei este asociată cu o atenție la detalii care altfel ar lipsi din călătoriile mecanizate sau din cele bazate pe accelerarea corpului prin spațiu.
