Miles Davis' Bitches Brew

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază cartea lui George Grella despre „Bitches Brew” ca fiind o analiză aprofundată și pătrunzătoare a unui album revoluționar al lui Miles Davis. Cititorii apreciază examinarea aprofundată a muzicii, a contextului cultural și a semnificației istorice, deși unii critici își exprimă dorința de a se concentra mai mult pe sesiunile de înregistrare propriu-zise și pe muzica în sine.

⬤ Cercetare amănunțită și analiză meticuloasă a albumului.
⬤ Stil de scriere captivant, accesibil fără a fi prea tehnic.
⬤ Oferă un context cultural, istoric și muzical profund pentru „Bitches Brew”.
⬤ Comentariu bine structurat cu privire la impactul și semnificația albumului.
⬤ Oferă atât abordări tehnice, cât și descriptive ale analizei.
⬤ Îi ajută pe ascultători să aprecieze muzica la un nou nivel.

⬤ Unii cititori consideră că abordarea analitică a autorului este plictisitoare și prea complexă, lipsită de rezonanță emoțională.
⬤ Este exprimată dorința pentru mai multe informații despre sesiunile de înregistrare.
⬤ Câțiva recenzenți consideră că prezentarea este dezarticulată sau slab conectată.
⬤ Unii susțin că această carte nu oferă perspective noi pentru fanii bine versați ai lui Miles Davis.

(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Era 1969, iar Miles Davis, prințul cool-ului, era pe punctul de a fi lăsat în urmă de o generație dinamică de tineri muzicieni, dintre care o mână importantă făcuse parte din formația sa. Muzica rock zbura în toate direcțiile, la fel cum America însăși părea pe cale să se rupă în două.

În urma ritmurilor și ambianței circumscrise din In A Silent Way, după un turneu cu un cvintet nou, numit „The Lost Band”, format din Wayne Shorter, Chick Corea, Dave Holland și Jack DeJohnette, a intrat în studio cu muzicieni precum chitaristul înfricoșător de talentat John McLaughlin și claviaturistul austriac cu suflet Joe Zawinul. Lucrând cu producătorul său esențial, Teo Macero, Miles a dat drumul unui cazan de idei în timp ce benzile rulau. La final, a apărut noul Prince of Darkness, o cale de urmat complet nouă pentru jazz și rock și strălucirea și profunzimea fără sfârșit a Bitches Brew.

Bitches Brew este încă unul dintre cele mai uimitoare albume de jazz sau rock realizate vreodată. Deși pare să fuzioneze cele două, de fapt face ceva mult mai revoluționar și mai deschis: îmbinând cele mai avangardiste aspecte ale muzicii occidentale cu groove-uri profunde, albumul respinge atât jazzul, cât și rockul pentru o idee complet diferită despre cum poate fi făcută muzica.