Minciuna lui Wilmington (Câștigătoare a Premiului Pulitzer 2021): Lovitura de stat criminală din 1898 și ascensiunea supremației albe

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Minciuna din Wilmington” de Zucchino oferă o relatare detaliată și convingătoare a loviturii de stat din Wilmington din 1898, prezentând semnificația istorică a evenimentelor și relevanța lor pentru problemele contemporane ale supremației albilor și suprimării alegătorilor. Mulți cititori au considerat-o șocantă și vitală pentru înțelegerea istoriei americane, în special în ceea ce privește tensiunile rasiale și dinamica puterii politice. Cartea este lăudată pentru cercetarea sa aprofundată și narațiunea captivantă.

⬤ Prezentare amănunțită și bine documentată a unui eveniment crucial, dar ignorat, din istoria Americii.
⬤ Stil de scriere captivant, care menține interesul cititorilor de la început până la sfârșit.
⬤ Subliniază relevanța durabilă a evenimentelor istorice pentru problemele actuale ale societății, cum ar fi rasismul și suprimarea votanților.
⬤ Oferă o reamintire necesară a pericolelor ignorării nedreptăților din trecut.
⬤ Recomandată ca lectură esențială pentru înțelegerea mai completă a istoriei americane.

⬤ Unii cititori au remarcat critici minore privind ritmul și repetiția narațiunii.
⬤ Anumite detalii, cum ar fi descrierile fizice specifice ale persoanelor, au fost considerate excesive de către unii.
⬤ Natura tulburătoare a subiectului poate fi tulburătoare pentru unii cititori.
⬤ Unele secțiuni, în special introducerea, au părut mai puțin coerente pentru câțiva recenzenți.

(pe baza a 184 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Wilmington's Lie (Winner of the 2021 Pulitzer Prize): The Murderous Coup of 1898 and the Rise of White Supremacy

Conținutul cărții:

CÂȘTIGĂTOR AL PREMIULUI PULITZER 2021 PENTRU NONFICȚIUNE GENERALĂ

David Zucchino, laureat al premiului Pulitzer, prezintă o relatare cutremurătoare a revoltei și loviturii de stat din Wilmington din 1898, un eveniment extraordinar necunoscut majorității americanilor.

În anii 1890, Wilmington era cel mai mare oraș din Carolina de Nord și un exemplu strălucitor de comunitate mixtă. Era un oraș portuar plin de viață, cu o clasă de mijloc afro-americană în plină dezvoltare și un guvern fuzionist format din republicani și populiști, care includea consilieri, ofițeri de poliție și magistrați de culoare. Existau afaceri de succes deținute de negri și un ziar afro-american, The Record. Dar în tot statul - și în Sud - democrații supremiști de culoare albă lucrau pentru a anula progresele făcute de foștii sclavi și de progeniturile lor.

În 1898, ca răspuns la un discurs care le cerea bărbaților albi să se ridice în apărarea femeilor din Sud împotriva presupusei amenințări a prădătorilor de culoare, Alexander Manly, tânărul editor al Record, a scris că unele relații dintre bărbații de culoare și femeile albe erau consensuale. Editorialul său a stârnit indignare în întregul Sud, cu apeluri la linșarea lui Manly.

Dar democrații suprematiști albi din Carolina de Nord aveau o strategie diferită. Aceștia plănuiau să preia legislativul statului în noiembrie "prin vot sau glonț sau ambele", iar apoi să folosească editorialul Manly pentru a declanșa o "revoltă rasială" pentru a răsturna guvernul multirasial din Wilmington. Conduși de cetățeni proeminenți, printre care Josephus Daniels, editorul celui mai mare ziar din stat, și fostul colonel confederat Alfred Moore Waddell, adepții supremației albilor au desfășurat o campanie atent orchestrată, care a inclus mitinguri zgomotoase, editoriale și caricaturi de ziar cu caracter rasist și știri senzaționale, inventate.

Prin intimidare și violență, democrații au suprimat votul negrilor și au umplut urnele de vot (sau le-au aruncat afară), pentru a obține controlul asupra legislativului statului pe 8 noiembrie. Două zile mai târziu, peste 2 000 de cămăși roșii puternic înarmate au invadat Wilmington, incendiind biroul Record, terorizând femeile și copiii și împușcând pe stradă cel puțin șaizeci de bărbați de culoare. Răsculații au forțat oficialii orașului să demisioneze sub amenințarea armei și i-au înlocuit cu lideri mafioți. Negrii proeminenți - și albii simpatizanți - au fost alungați. Sute de familii de negri îngrozite s-au refugiat în mlaștinile și pădurile din împrejurimi.

Această insurecție brutală este un caz rar de răsturnare violentă a unui guvern ales în SUA. Ea a stopat câștigurile obținute de negri și a restaurat rasismul ca politică oficială a guvernului, consolidând dominația albilor pentru încă o jumătate de secol. Nu a fost vorba de o "revoltă rasială", așa cum au ajuns să fie cunoscute evenimentele din noiembrie 1898, ci mai degrabă de o rebeliune pe motive rasiale lansată de adepții supremației albilor.

În Minciuna din Wilmington, David Zucchino, laureat al Premiului Pulitzer, folosește relatări din ziare contemporane, jurnale, scrisori și comunicări oficiale pentru a crea o narațiune captivantă și convingătoare care împletește povești individuale de ură, teamă și brutalitate. Aceasta este o relatare dramatică și definitivă a unui capitol remarcabil, dar uitat al istoriei americane.