Miracol: Crearea Pământului

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o teorie cuprinzătoare numită Catastrofism ciclic, argumentând pentru o nouă înțelegere a sistemului solar și a istoriei Pământului prin intermediul unor dovezi ample. Ea face legătura între diverse investigații științifice și narațiuni istorice, oferind perspective asupra unor fenomene precum schimbările climatice și miturile antice.

Autorul oferă dovezi extinse și o perspectivă largă asupra mai multor subiecte științifice și istorice. Teoria integrează diverse concepte precum catastrofismul, teoria universului electric și mitologiile antice, oferind o rescriere proaspătă și cuprinzătoare a cunoștințelor percepute. Ea se adresează cititorilor interesați de cercetarea științifică și de fenomenele istorice.

Natura speculativă a unor teorii ar putea să nu atragă toți cititorii, iar cei care nu sunt familiarizați cu conceptele sau teoriile menționate ar putea găsi materialul dificil de înțeles. Unii cititori pot pune la îndoială validitatea concluziilor autorului bazate pe viziunile științifice tradiționale.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Miracle: The Creation of the Earth

Conținutul cărții:

Știința planetară s-a născut ca o opoziție la cartea lui Immanuel Velikovsky "Worlds in Collision", un best-seller numărul unu în 1950 bazat pe texte antice din culturi din întreaga lume. Pe baza textelor antice din mai multe culturi, Velikovsky susținea că Venus s-a născut din Jupiter și, prin urmare, ar fi fierbinte, iar Jupiter ar radia radiații electromagnetice. Atunci când primele observații ale acestor planete au demonstrat că această afirmație este adevărată, un astronom proeminent, Harold Shapely, l-a însărcinat pe un tânăr doctor Carl Sagan să se opună lui Velikovsky, argumentând că Venus este fierbinte din cauza unui "efect de seră scăpat de sub control", iar Jupiter este o planetă gazoasă, în cadrul dezbaterilor publice. Datorită sprijinului din partea comunității astronomice, afirmațiile simpliste ale lui Sagan au fost adoptate ca "model standard", care susține că sistemul solar se află în starea sa actuală de miliarde de ani, în ciuda diferențelor mari dintre planete. Totuși, acest model rămâne nedovedit până în prezent, în ciuda numeroaselor sonde trimise către aceste planete. Vârstele enorme ale planetelor sugerate de acest model susțin ideea că toate formele de viață, inclusiv omenirea, au evoluat din forme inferioare pe parcursul a milioane de ani.

Autorul cărții Miracle: The Creation of the Earth (Miracolul: crearea Pământului) compară Rigveda, textele egiptene, grecești și romane, datele sondei spațiale, imaginile de aproape ale acestor planete și le corelează cu pasajele biblice care sugerează că suprafața Pământului a fost formată în timpurile biblice prin intervenția unei inteligențe extrem de înțelepte și puternice, a cărei manipulare complexă a planetelor pare să depășească limitele teologiei. Aceasta sugerează o distrugere completă a vieții străvechi de pe Pământ, extincția K-T, în jurul anului 4000 î.Hr., urmată de o perioadă de creație de 3 000 de ani, în timpul căreia o crustă nouă și formele de viață moderne complet dezvoltate au fost transferate de pe o planetă vie străveche, capturată și eliberată pe o orbită geostaționară a Pământului în timpul a o sută de cicluri de 30 de ani, în timp ce omenirea, nou creată (Geneza 1:26-28), privea și scria miturile antice.

Ciclurile de 30 de ani aveau scopuri multiple. Planeta antică mai mică a fost distorsionată de forța mareică a Pământului mai masiv în timpul fiecărei perioade de captură, descrisă în termeni de caracteristici bine cunoscute, menționate în textele antice ale multor culturi, ceea ce a dus la eliberarea sa. Cele 15. 6 ani pe o orbită a Soarelui i-au permis să-și recapete forma sferică și să crească din nou vegetația. Aceleași perioade pe Pământ au făcut posibilă formarea granitului, unic pe Pământ și au permis continuarea impulsului continentelor indus de efectele mareice ale captărilor. Acest lucru conduce la noi interpretări, de exemplu a Genezei 1:1, unde "cerul și pământul" se referă la cele două planete care orbitează una în jurul celeilalte și la anunțul în timp real că creația este completă în 687 î.Hr. (Isaia 65:17). Concluzia evidentă este că o cultură superioară, cu mai multă înțelepciune și putere decât ne-am imaginat vreodată, mult peste ceea ce caută în prezent proiectul SETI, a planificat și executat transferul vieții pe Pământ.

În prezent, geologii (paleontologii) habar nu au că această terraformare a suprafeței Pământului a avut loc recent, deoarece solul și rocile sedimentare care acoperă extincția K-T conțin cristale de zircon, al căror raport uraniu/plumb este considerat în prezent ca indicând vârsta Pământului. Cu toate acestea, aceste cristale au fost extrase din focare vulcanice de pe planeta antică, prin urmare vârstele U/Pb indică planeta antică, nu Pământul. Ca urmare, perioada de creație a Pământului, Cenozoicul, este considerată a fi cu 66 de milioane de ani înaintea prezentului, în loc de 6 000 de ani, prin urmare oamenii de știință nu își pot imagina că miturile antice conțin informații valoroase. Toate fosilele sunt datate pe baza cristalelor de zircon din solul sau roca din apropiere, nu pe baza radiocarbonului14 din țesutul fosil, din cauza presupunerii că acestea sunt vechi.