Miracolele se întâmplă... uneori

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Miracolele se întâmplă... uneori” de Cliff Koch este o carte de memorii sinceră care descrie luptele cu care s-au confruntat autorul și soția sa din cauza luptei acesteia cu o tulburare alimentară. Cartea servește drept memento emoționant al efectelor devastatoare ale acestor tulburări, ilustrând atât dragostea profundă și angajamentul din relația lor, cât și rezultatele tragice care pot apărea.

Mulți cititori au considerat că această carte este emoționantă, inspirată și o narațiune curajoasă care pune în lumină impactul tulburărilor alimentare. Cartea evidențiază în mod eficient puterea dragostei și a relațiilor, oferind în același timp o perspectivă valoroasă asupra provocărilor cu care se confruntă cei care suferă de astfel de afecțiuni. Cititorii au apreciat onestitatea și natura sinceră a povestirii, unii exprimându-și admirația pentru curajul autorului de a-și împărtăși experiența.

Criticile cărții menționează aspecte precum numeroasele erori tipografice și natura crudă și sfâșietoare a conținutului, care ar putea fi copleșitoare pentru unii cititori. Unii au fost de părere că narațiunea înclină mai degrabă spre o relatare faptică decât spre o explorare aprofundată a bolii în sine. Câțiva recenzenți au remarcat că, deși a fost informativă, a fost și foarte tristă și greu de citit.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Miracles happen...sometimes

Conținutul cărții:

Anorexia și bulimia sunt tulburări alimentare care nu trebuie luate ușor. Aceasta este o relatare adevărată a călătoriei incredibile de supraviețuire a unei persoane odată ce efectele reziduale pun stăpânire pe corp.

Se pare că este la modă ca adolescenții, tinerii adulți și chiar preadolescenții să experimenteze astfel de comportamente autodistructive fără să cunoască pe deplin consecințele. În cazul lui Pam, boala sa vasculară duce la amputarea ambelor picioare, a tuturor degetelor, inclusiv a degetului mare, precum și a vârfurilor a două degete de la mâna dreaptă. Afecțiunea sa respiratorie duce la o capacitate de utilizare a plămânilor de numai 35%. Suferea de insuficiență renală, ceea ce a dus la dializă de trei ori pe săptămână. Erau momente când intra în comă, iar medicii nu știau dacă va supraviețui sau nu. Bineînțeles, au existat multe eșecuri în urma cărora a ajuns înapoi la terapie intensivă și a trebuit să înceapă procesul de recuperare de la capăt.

Cea mai mare dorință a ei a fost să devină sănătoasă pentru a se putea întoarce acasă. A doua ei dorință a fost să le spună tuturor celor din jur despre boala și sentimentele ei.