Misantropie: Critica umanității: The Critique of Humanity

Recenzii ale cititorilor

În general, recenziile cărții evidențiază o diferență în receptare. În timp ce unii cititori au găsit-o informativă și pătrunzătoare, lăudând în special prezentarea culturală și istorică extinsă a mizantropiei, mulți alții au criticat stilul de scriere ca fiind dens, pretențios și dificil de abordat. Un sentiment comun a fost dezamăgirea cu privire la tratarea superficială a subiectului, în ciuda potențialului său de profunzime.

⬤ Informativ și bine documentat
⬤ exemple excelente din istorie și cultură
⬤ contribuții unice la discuția despre mizantropie
⬤ recunoscut ca o referință potențial esențială în studiile despre mizantropie
⬤ structurat convingător, cu o perspectivă atentă asupra logicii gândirii mizantropice.

⬤ Stil de scriere dificil și dens
⬤ criticat pentru că este pretențios și încărcat de jargon
⬤ trece cu vederea argumente filosofice semnificative
⬤ nu este atractiv sau distractiv pentru publicul larg
⬤ se poate adresa mai mult universitarilor și experților în domeniu, ceea ce îl face mai puțin accesibil.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Misanthropy: The Critique of Humanity

Conținutul cărții:

Această carte este primul studiu major al temei mizantropiei, al istoriei sale, al argumentelor pro și contra acesteia și al semnificației sale pentru noi astăzi. Misantropia nu este strict o filosofie.

Este o gândire inconsistentă și de aceea a fost adesea ironizată. Dar, de la Timon din Atena până la Motorhead, ea a avut o viață foarte lungă, o achiziție istorică vastă și este aparent indomabilă și neignorabilă. Ființele umane au nutrit întotdeauna o neîncredere profundă față de cine și ce sunt.

Această carte nu caută să raționalizeze această neîncredere, ci se întreabă în ce măsură mizantropia ar putea avea un motiv de partea sa, chiar dacă un motiv confuz. Există argumente evidente împotriva mizantropiei.

Ea se naște adesea din ura față de ființa fizică. Ea poate fi explicată istoric. Apare în special în culturile nedemocratice.

Dar cum rămâne cu mizantropia popoarelor înfrânte și lipsite de putere? Sau născută din progresisme? Sau mizantropia care se ceartă cu pozitivismele specioase sau ușoare (de la Pelagius la Leibniz și la veselia corporatistă a capitalului total contemporan)? De la cinicii greci la satira romană, de la Sfântul Augustin la drama iacobină, de la mizantropia Ancien Regime-ului francez la Swift, Smollett și Johnson, Hobbes, Schopenhauer și Rousseau, de la tradițiile mizantropice irlandeze și americane la mizantropia femeilor moderne, cartea explorează astfel de întrebări. Cartea se încheie cu o dezbatere despre cultura contemporană care variază de la radicalismele întunecate, misantropia queer, postumanismul și misantropia ecologică la Houellebecq, punk rock și gangsta rap.