Misticul psihanalitic

Recenzii ale cititorilor

Recenzile exprimă o gamă largă de opinii cu privire la „Misticul psihanalitic” de Michael Eigen, subliniind amestecul său unic de psihanaliză și misticism. În timp ce unii cititori îi apreciază profund intuiția și măiestria, alții consideră că îi lipsește integrarea filosofiilor spirituale mai largi, în special din tradițiile orientale.

Cartea este lăudată pentru explorarea sinceră și curajoasă a experiențelor mistice în cadrul psihanalizei, cu o atenție deosebită acordată lucrărilor unor gânditori influenți precum Marion Milner și Bion. Criticii laudă stilul poetic de scriere al lui Eigen, profunzimea emoțională și capacitatea cărții de a inspira și provoca gândirea. Cititorii îi remarcă prospețimea și relevanța continuă, afirmând că poate evoca întâlniri relaționale profunde și vindecare pentru cei afectați psihologic.

Unii cititori își exprimă dezamăgirea, considerând că această carte nu integrează suficient filosofiile spirituale orientale în discursul său, văzând-o mai degrabă ca o explorare a psihanalizei cu o notă spirituală, decât ca un amestec cuprinzător al celor două. Câteva critici sugerează, de asemenea, că ar putea necesita un angajament semnificativ pentru a înțelege pe deplin conținutul său dens și bogat.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Psychoanalytic Mystic

Conținutul cărții:

Majoritatea psihanaliștilor tind să fie anti-mistici sau, cel puțin, non-mistici. Psihanaliza este aliată cu știința și, în orice caz, este capabilă să deconstruiască experiența mistică.

Cu toate acestea, unii psihanaliști tind să fie mistici sau să folosească experiența mistică ca model intuitiv pentru psihanaliză. Într-adevăr, cea mai mare ruptură în mișcarea psihodinamică, între Freud și Jung, a depins parțial de modul în care experiența mistică trebuia înțeleasă. Michael Eigen a susținut și a încurajat adesea întoarcerea la spiritual în psihanaliză - ceea ce Freud numea sentimentul oceanic.

Aici el își extinde apelul de a celebra și explora semnificația experienței mistice în cadrul psihanalizei, ilustrându-și scrierea cu lucrările lui Bion, Milner și Winncott. La fel ca Bion, el leagă în mod explicit psihanaliza de credință.

Atât pacientul, cât și analistul sunt scufundați unul în celălalt, iar această scufundare reface și îmbogățește, dar și secătuiește. Fiecare are șansa de a-și folosi mintea și sentimentele în mod creativ.