Mitul auto-ajutorării, 1: Cum nu reușește filantropia să amelioreze sărăcia

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Self-Help Myth” a profesorului Kohl-Arenas explorează complexitatea filantropiei și impactul acesteia asupra organizării comunităților de bază. Prin studii de caz detaliate, cartea critică miturile predominante din jurul filantropiei și pledează pentru recunoașterea soluțiilor inerente din cadrul comunităților afectate. În timp ce unii cititori laudă analiza riguroasă și implicațiile practice, alții consideră conținutul dens o provocare și consideră că îi lipsește o prezentare eficientă.

⬤ Cercetare și analiză excelente
⬤ oferă perspective din lumea reală
⬤ sfidează miturile filantropice
⬤ relevant și provocator
⬤ accesibil unui public larg, inclusiv organizatorilor de bază și criticilor sociali
⬤ scris frumos și argumentat convingător.

⬤ Conținut foarte dens destinat unei audiențe academice
⬤ unii cititori l-au considerat neplăcut
⬤ critici la adresa capacității autorului de a furniza gândire critică în mod eficient
⬤ perceput de unii ca nevalorificând prețul.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Self-Help Myth, 1: How Philanthropy Fails to Alleviate Poverty

Conținutul cărții:

Poate filantropia să reducă inegalitatea? Funcționează programele de combatere a sărăciei pe teren? În această analiză revelatoare, Erica Kohl-Arenas analizează în profunzime modul în care aceste probleme se manifestă în Valea Centrală a Californiei, una dintre cele mai bogate regiuni de producție agricolă din lume, unde trăiesc și cei mai săraci oameni din Statele Unite. Prin prisma unui set provocator de studii de caz, The Self-Help Myth dezvăluie modul în care filantropia menține sistemele de inegalitate, atrăgând atenția asupra comportamentului persoanelor sărace și îndepărtând atenția de la inegalitățile structurale și relațiile de putere care produc sărăcia.

În comitatul Fresno, de exemplu, care are o industrie agricolă de peste 5,6 miliarde de dolari, lucrătorii agricoli migranți depind în mare măsură de băncile de alimente, organizațiile religioase și rețelele familiale pentru a-și hrăni și îmbrăca familiile. Profesioniștii din domeniul fundațiilor adoptă strategii bine intenționate și pline de speranță pentru a îmbunătăți viața celor săraci.

Aceste strategii conțin idei specifice - în terminologia filantropiei, „teorii ale schimbării” - care se bazează pe idealurile tradiționale americane ale individualismului și muncii asidue, cum ar fi auto-ajutorarea, participarea civică și prosperitatea reciprocă. Însă, atunci când sunt utilizate în parteneriat cu limite bine definite cu privire la ceea ce fundațiile vor și nu vor finanța, aceste idealuri devin concepte neclare care promovează comportamente profesionale și instituționale care lasă neatinse relațiile de sărăcie și inegalitate.