Mitul Masada: Memoria colectivă și crearea mitului în Israel

Recenzii ale cititorilor

Cartea a stârnit recenzii mixte din partea cititorilor. Unii laudă curajul autorului de a contesta relatările stabilite despre Masada și Sicarii, în timp ce alții îl critică pentru prejudecățile și inexactitățile percepute în interpretările sale istorice. Lucrarea este văzută ca o explorare a miturilor sioniste moderne versus relatările istorice antice.

Cititorii apreciază îndrăzneala autorului de a pune sub semnul întrebării credințe vechi despre Masada și Sicarii. Lucrarea este considerată informativă în ceea ce privește interpretarea modernă a mitului Masada și semnificația sa culturală. Unii cititori o consideră o resursă valoroasă pentru cei care doresc să înțeleagă perspectiva israeliană și contextul istoric.

Criticii susțin că autorului îi lipsesc calificările adecvate în istorie și arheologie și îl acuză că are o agendă care distorsionează faptele istorice. Au fost evidențiate erori specifice, cum ar fi interpretarea greșită a termenului „Sicarii” și citirea selectivă a lui Josephus. Unii recenzenți consideră că această carte perpetuează prejudecățile față de anumite figuri istorice și oferă o viziune revizionistă care poate denatura complexitatea trecutului.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Masada Myth: Collective Memory and Mythmaking in Israel

Conținutul cărții:

Conform legendei, în anul 73 d.Hr., 960 de rebeli evrei aflați sub asediu în vechea fortăreață de deșert Masada s-au sinucis în loc să se predea unei legiuni romane. Înregistrată într-o singură sursă istorică, povestea de la Masada a fost obscură timp de secole. În The Masada Myth, sociologul israelian Nachman Ben-Yehuda urmărește procesul prin care Masada a devenit un simbol ideologic pentru statul Israel, subiectul dramatic al filmelor și miniserialelor, un sanctuar venerat de generații de sioniști și soldați israelieni și cea mai profitabilă atracție turistică din Israelul modern.

Ben-Yehuda descrie modul în care, după aproape 1800 de ani, relatarea lungă, complexă și neîntemeiată a lui Josephus Flavius a fost editată și completată în secolul al XX-lea pentru a forma un mit simplu și puternic al eroismului. El analizează modul în care această nouă narațiune mitică a Masadei a fost creată, promovată și menținută de organizațiile subterane evreiești de dinainte de crearea statului, de armata israeliană, de echipele arheologice, de mass-media, de mișcările de tineret, de manualele școlare, de industria turistică și de artă. El discută despre diferitele organizații și mișcări care au creat "experiența Masada" (de obicei, o drumeție rituală prin deșertul Iudeii, urmată de o ascensiune la cetate și de o lectură dramatică a poveștii Masada) și despre modul în care aceasta s-a schimbat de-a lungul deceniilor, de la un pelerinaj sionist la o destinație turistică.

Plasând povestea într-un context istoric, sociologic și psihologic mai larg, Ben-Yehuda se bazează pe teoriile memoriei colective și ale creării miturilor pentru a analiza rolul crucial al Masadei în procesul de construire a națiunii Israelului modern și în formarea unei noi identități evreiești. Expert în devianță și control social, Ben-Yehuda analizează în special cum și de ce un eșec militar și un caz enigmatic și tulburător de sinucidere în masă (în conflict cu învățăturile iudaismului) au fost reconstruite și fabricate ca o poveste eroică.