Moartea vine pentru arhiepiscop

Recenzii ale cititorilor

Death Comes for the Archbishop de Willa Cather este un roman istoric care analizează viața a doi preoți catolici francezi din sud-vestul american al secolului al XIX-lea, în special New Mexico. Acesta descrie luptele lor, devotamentul față de credința lor și interacțiunile cu diverse culturi, oferind o tapiserie bogată a istoriei regiunii. Narațiunea este episodică, concentrându-se pe dezvoltarea personajelor și pe frumusețea peisajului, explorând în același timp teme precum credința, prietenia și conflictul cultural.

⬤ Proză rafinată și descrieri vii ale peisajului din New Mexico.
⬤ Dezvoltarea puternică a personajelor, care permite cititorilor să se conecteze profund cu protagoniștii.
⬤ Descrierea emoționantă a angajamentului și a luptelor misionarilor.
⬤ Oferă un context istoric valoros cu privire la cultura și dinamica sud-vestului american.
⬤ Se adresează cititorilor cu medii variate, inclusiv celor interesați de istorie, religie și studiul caracterelor.

⬤ Lipsa unei intrigi convenționale îi poate dezangaja pe unii cititori.
⬤ Unele ediții au fost criticate pentru calitatea slabă a imprimării și erorile de editare.
⬤ Titlul poate induce în eroare cititorii, făcându-i să se aștepte la o crimă misterioasă, care nu este punctul central al narațiunii.
⬤ Structura episodică poate părea dezarticulată pentru unii, lipsită de o poveste unificatoare.

(pe baza a 501 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Death Comes for the Archbishop

Conținutul cărții:

Într-o după-amiază din toamna anului 1851, un călăreț solitar, urmat de un catâr, străbătea o zonă aridă undeva în centrul statului New Mexico. Se rătăcise și încerca să se întoarcă pe potecă, având drept ghid doar busola și simțul orientării.

Dificultatea consta în faptul că ținutul în care se afla era atât de lipsit de trăsături - sau, mai degrabă, că era plin de trăsături, toate exact la fel. Atât cât putea să vadă, din toate părțile, peisajul era îngrămădit în dealuri de nisip roșu monoton, nu mai mari decât niște fânari, și care aveau forma unor fânari. Nu s-ar fi putut crede că în numărul de mile pătrate pe care un om este capabil să le cerceteze cu privirea ar putea exista atât de multe dealuri roșii uniforme.

Călărea printre ele încă de dimineață, iar aspectul țării nu se schimbase mai mult decât dacă ar fi stat pe loc. Trebuie să fi străbătut treizeci de mile de dealuri roșii conice, întorcându-și drumul prin crăpăturile înguste dintre ele, și începuse să creadă că nu va mai vedea niciodată altceva.

Erau atât de identice între ele, încât i se părea că rătăcește într-un coșmar geometric. Erau conuri aplatizate, mai degrabă în formă de cuptoare mexicane decât de fân - da, exact în formă de cuptoare mexicane, roșii ca praful de cărămidă și lipsite de vegetație, cu excepția unor mici zimbri. Și ienuperii aveau forma unor cuptoare mexicane.

Fiecare deal conic era pătat cu conuri mai mici de ienupăr, de un verde gălbui uniform, așa cum dealurile erau de un roșu uniform. Dealurile ieșeau din pământ atât de groase încât păreau că se împing unele pe altele, se dădeau la o parte, se răsturnau unele peste altele.