Modele științifice în filosofia științei

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare academică cuprinzătoare a modelelor științifice, acoperind istoria, definițiile, rolurile și implicațiile filosofice ale acestora. Cartea se adresează cititorilor cu o anumită pregătire în domeniul științei și filosofiei și este considerată densă și tehnică. Deși servește bine publicului său țintă principal, cititorii generali o pot considera o provocare.

⬤ Oferă o explorare aprofundată a modelelor științifice și a contextului lor istoric.
⬤ Scris clar pentru un text academic dens.
⬤ Servește foarte bine publicul său țintă (filosofii științei și oamenii de știință practicieni), probabil mai bine decât orice altă resursă.
⬤ Utile pentru cei interesați de fundamentele filosofice ale modelării științifice.

⬤ Foarte tehnică și densă; poate fi dificilă pentru cititorii profani.
⬤ Necesită cunoștințe prealabile în domeniul științei, filosofiei sau modelelor științifice pentru o înțelegere deplină.
⬤ Nu este potrivită ca o carte introductivă privind modelele științifice.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Scientific Models in Philosophy of Science

Conținutul cărții:

Oamenii de știință au folosit modele timp de sute de ani ca mijloc de descriere a fenomenelor și ca bază pentru analogii ulterioare. În lucrarea Scientific Models in Philosophy of Science, Daniela Bailer-Jones reunește o analiză filosofică originală și cuprinzătoare a modului în care modelele au fost utilizate și interpretate atât în contexte istorice, cât și contemporane.

Bailer-Jones delimitează numeroasele forme pe care le pot lua modelele (de la ecuații la animale.

De la obiecte fizice la construcții teoretice) și modul în care acestea sunt utilizate. Ea examinează primele modele mecanice utilizate de fizicieni din secolul al XIX-lea, precum Kelvin și Maxwell, descrie rădăcinile lor în principiile matematice ale lui Newton și ale altora și le compară cu abordările mecaniciste contemporane. Bailer-Jones analizează apoi utilizarea analogiei la sfârșitul secolului al XIX-lea ca mijloc de a înțelege modelele și de a lega diferite ramuri ale științei. Ea arată cum analogiile pot fi ele însele modele sau pot contribui la crearea lor.

În prima jumătate a secolului al XX-lea, modelele au fost puțin menționate în literatura empirismului logic. Concentrându-se în primul rând pe teorie, empiricii logici credeau că modelele aveau o importanță temporară, erau defectuoase și așteptau să fie corectate. Contestarea ulterioară a empirismului logic, în special a contului ipotetico-deductiv al teoriilor, de către filosofi precum Mary Hesse, a stârnit un interes reînnoit pentru importanța modelelor în anii 1950, care continuă până în prezent.

Bailer-Jones analizează propunerile ulterioare de: modele ca metafore.

Conceptul de paradigmă al lui Kuhn.

Viziunea semantică a teoriilor.

Și abordările studiilor de caz ale lui Cartwright și Morrison, printre altele. Ea se angajează apoi în dezbateri actuale pe teme precum fenomene versus date, distincțiile dintre modele și teorii, conceptele de reprezentare și realism și discernerea falsurilor în modele.