Modernisme planetare: Provocări privind modernitatea de-a lungul timpului

Recenzii ale cititorilor

Cartea încearcă să redefinească modernitatea prin explorarea acesteia dincolo de cadrele tradiționale euro-americane, cu scopul de a integra perspective culturale variate. Cu toate acestea, cartea este criticată pentru lipsa percepută de profunzime în literaturile și tradițiile critice non-anglofone, unele recenzii descriind-o ca fiind prea largă și lipsită de rigoare.

Cartea este lăudată pentru abordarea sa ambițioasă de a reimagina modernitatea ca un concept mobil, angajându-se în tradiții din afara canoanelor anglofone. Cartea este văzută ca fiind sinceră și erudită, promovând o extindere peste culturi mai degrabă decât demontarea canoanelor existente.

Criticii susțin că autoarea, cu o expunere limitată la tradițiile literare din afara limbii engleze, nu are calificarea necesară pentru a discuta despre „modernismele planetare”. Aceștia subliniază că dependența sa de traduceri și surse secundare îi subminează argumentele, iar unii consideră că conținutul este stufos și lipsit de substanță.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Planetary Modernisms: Provocations on Modernity Across Time

Conținutul cărții:

Bazându-se pe o vastă arhivă de istorie universală, antropologie, geografie, teorie culturală, studii postcoloniale, studii de gen, literatură și artă, Susan Stanford Friedman reformulează modernitatea ca un fenomen în rețea, circulant și recurent, care produce inovații estetice multiple de-a lungul mileniilor.

Luând în considerare atât lumile cosmopolite, cât și cele nomade și oceanice, ea revizuiește radical domeniul de aplicare al criticii moderniste și deschide practica spre un studiu mai integrat. Friedman trece de la exemple la scară largă de modernități dinainte de 1500, cum ar fi dinastia Tang din China și Imperiul Mongol, la exemple la scară mică de modernisme, inclusiv poezia lui Du Fu și Kabir și arta ceramică abbasidă.

Ea cartografiază modernitățile interconectate ale lungului secol XX, asociindu-i pe Joseph Conrad cu Tayeb Salih, E. M. Forster cu Arundhati Roy, Virginia Woolf cu Tagore și Aime Cesaire cu Theresa Hak Kyung Cha.

Ea citește lucrări postcoloniale din Sudan și India și se implică în ideea de negritudine. Respingând conceptele moderniste de marginalitate, alteritate și major/minor, Friedman favorizează în schimb ruptura, mobilitatea, viteza, rețelele și divergența, ridicând în slăvi agențiile și capacitățile creative ale tuturor culturilor nu numai în trecut și în prezent, ci și în secolul viitor.