Modernismul rock britanic, 1967-1977: Povestea Music Hall-ului în Rock

Recenzii ale cititorilor

Cartea este foarte lăudată pentru amestecul său unic de analiză intelectuală și perspectiva unui fan al muzicii rock britanice, ceea ce o face o lectură plăcută. Cu toate acestea, prețul ridicat este un dezavantaj semnificativ pentru potențialii cumpărători.

⬤ Combină sofisticarea intelectuală cu punctul de vedere al unui fan
⬤ excepțional de bine scrisă și plăcută
⬤ conectează rock-ul britanic la tradițiile istorice și intelectuale
⬤ încurajează cititorii să revadă muzica.

Prețul ridicat (85 $ pe Kindle, 92 $ în copertă cartonată) descurajează potențialii cumpărători.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

British Rock Modernism, 1967-1977: The Story of Music Hall in Rock

Conținutul cărții:

British Rock Modernism, 1967-1977 explică modul în care artiștii rock britanici definitivi din această epocă au urmărit, nu rebeliunea juvenilă pentru care sunt legendari, ci un proiect extrem de conștient de sine de a comenta afacerea în care erau angajați. Ei au făcut acest lucru prin însușirea ironică a formelor tradiționale ale music-hall-ului victorian.

Faulk se concentrează pe mijlocul și sfârșitul anilor 1960, când trupele britanice de rock care atinseseră deja proeminența comercială au început să aspire la distincție estetică. Cartea analizează înregistrări precum albumul Magical Mystery Tour al Beatles, The Village Green Preservation Society al Kinks și Never Mind the Bollocks, Here's the Sex Pistols al Sex Pistols, precum și filme de televiziune precum Magical Mystery Tour al Beatles și Rock and Roll Circus al Rolling Stones, care au definit momentul de început al artei înalte a rock-ului. Faulk susține că aceste „texte” dezvăluie principalele strategii prin care grupurile rock britanice, formate în majoritate din tineri din clasa muncitoare și din clasa de mijloc inferioară, și-au propus să obțină merite estetice prin eșantionarea sunetelor de music-hall.

Rezultatul a fost o formă încărcată simbolic, al cărei scop principal a fost acela de a perturba ierarhia care plasa cultura populară tradițională deasupra noului mediu. Grupurile rock s-au implicat în muzica trecutului atât pentru a demonstra vitalitatea comparativă a noii forme, cât și pentru a semnifica noul statut artistic al rock-ului, în comparație cu muzica pop britanică anterioară.

Cartea istorisește punk rock-ul ca o dezvoltare ulterioară a rock-ului britanic anterior, mai degrabă decât ca o ruptură. Spre deosebire de grupurile anterioare, Sex Pistols nu și-a însușit forma music-hall-ului într-un mod ironic, ci trupa și managerul lor Malcolm McLaren erau obsedați de semnificația trecutului pentru prezent, într-o manieră distinct modernistă.