Titlul original:
Material Modernity: Innovations in Art, Design, and Architecture in the Weimar Republic
Conținutul cărții:
Material Modernity explorează inovația creativă în arta, designul și arhitectura germană în timpul Republicii de la Weimar, cartografiind atât ascensiunea noilor media, cât și remodelarea vechilor media. Weimar a devenit faimos pentru explozia de ingeniozitate creativă în domeniul artelor din Germania, datorită experimentelor cu noi tehnici (inclusiv trecerea la abstractizare în pictură și sculptură) și lucrărilor inventive în medii noi precum hârtia și plasticul, care au utilizat atât metode noi, cât și vechi de producție artistică.
Capitolele individuale din această carte analizează invenții precum aparatul de fotografiat și materiale precum celuloidul, examinează rolul noilor materiale, inclusiv compozitele de beton, în deschiderea unor noi căi în artele plastice și fac legătura între progresele în înțelegerea percepției culorilor și a psihologiei și interesul crescut pentru percepția vizuală și potențialul latent al culorilor atât ca ornament arhitectural, cât și ca purtător al forței emoționale în spațiu. În timp ce istoricii de artă susțin, de obicei, că experimentul în Republica de la Weimar a fost rezultatul unei respingeri intenționate a modurilor tradiționale de exprimare în încercarea conștientă de a inventa o artă și o arhitectură moderne, desprinse de mediile și metodele istorice, acest volum arată că factorii determinanți pentru inovare au fost adesea mult mai complecși și nuanțați. În primul rând, se descrie modul în care penuria de materiale provocată de Primul Război Mondial, împreună cu devastarea infrastructurii industriale și întreruperea rutelor comerciale istorice, au afectat arta, precum și spiritul de experimentare care a pătruns în cultura germană interbelică.
Lucrarea analizează apoi noile provocări din anii 1920 la adresa convențiilor artistice în modurile artistice tradiționale precum pictura, sculptura, desenul, arhitectura, textilele și gravura și, în același timp, sondează cauzele probabile ale noilor metode inovatoare de producție artistică care au apărut, precum fotomontajul, asamblarea, arta mecanică și arta multimedia. În acest fel, Material Modernity umple un gol semnificativ în literatura de specialitate și istoria artei de la Weimar.
