Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Monads, Composition, and Force: Ariadnean Threads Through Leibniz's Labyrinth
Monadele lui Leibniz au fost mult timp o sursă de fascinație și nedumerire.
Dacă monadele sunt pur și simplu imateriale, cum pot ele singure să constituie realitatea? În Monade, compoziție și forță, Richard T. W.
Arthur ia în serios pretenția lui Leibniz de a introduce monadele pentru a rezolva problema compoziției materiei și a mișcării. Mergând împotriva unui curent de interpretări idealiste ale gândirii lui Leibniz, Arthur susține că, deși monadele sunt presupuse ca principii care fac reală fiecare dintre părțile infinite ale materiei, corpurile nu sunt compuse din ele. El oferă o nouă interpretare a teoriei substanței lui Leibniz, în care monadele sunt forțe primitive durabile, substanțele corporale sunt monade întruchipate, iar corpurile sunt agregate de monade, nu simple aparențe.
În această lectură, monadele sunt unități constitutive, constituind o unitate organică a funcției în timp, iar corpurile sunt fenomenale în două sensuri: ca lucruri în continuă schimbare, ele sunt fenomene platonice, iar ca pluralități, fiind percepute împreună, sunt, de asemenea, fenomene democriteene. Arthur argumentează această lectură prin descrierea modului în care gândirea lui Leibniz este întemeiată pe atomismul secolului al XVII-lea și pe metafizica pluralității formelor, arătând cum încercarea sa de a face acest fundament compatibil cu mecanismul stă la baza contribuțiilor sale pătrunzătoare la știința biologică și a fundamentelor dinamice pe care le oferă fizicii moderne.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)