Moștenirea MSX a Konami: povestea neoficială

Recenzii ale cititorilor

Cartea servește ca o referință cuprinzătoare pentru toate jocurile Konami lansate pe platforma MSX, oferind descrieri detaliate, hărți, strategii și conținut nostalgic. Deși lăudată pentru calitatea și profunzimea sa, unii recenzenți au remarcat probleme legate de format și calitatea imprimării.

Conținut de înaltă calitate, cu acoperire completă a fiecărui joc Konami MSX, ilustrații frumoase și valoare nostalgică. Acesta include ghiduri detaliate, hărți și curiozități care îl fac o resursă semnificativă pentru fani. Mulți o consideră un must-have pentru entuziaștii MSX serioși.

Unii recenzenți au găsit dimensiunea excesivă a cărții și au sugerat un format diferit pentru o mai bună utilizare. Au existat plângeri cu privire la calitatea hârtiei utilizate, care a fost descrisă ca fiind slabă și nu suficient de lucioasă pentru a face dreptate imaginilor. În plus, unii au considerat că ar fi beneficiat de includerea de reclame europene și interviuri cu dezvoltatorii.

(pe baza a 38 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Konami's MSX Legacy: the unofficial story

Conținutul cărții:

Este greu de imaginat, dar la începutul anilor '80, PC-ul încă nu fusese inventat. Dacă doreați să creați software sau să jucați jocuri video, trebuia să cumpărați o mașină numită „home computer”. Din păcate, fiecare producător își lansa propriul hardware, cu propriul său software (incompatibil).

Microsoft și ASCII Corporation Japan au vrut să facă ceva în această privință și au inventat un standard numit MSX (prescurtarea de la Microsoft eXtended sau Machines with Software eXchangeability - în funcție de cine întrebi). Specificațiiledescriu un set minim de software și hardware pe care o mașină ar trebui să le aibă pentru a fi considerată compatibilă cu MSX. ColecoVision, sistemul de jocuri video Sega SG-1000 și Spectravideo SV-318/328 au fost folosite ca sursă de inspirație.

Primul computer compatibil MSX a fost lansat oficial în 1983. Aproape toți producătorii de electronice cunoscuți au sărit pe cal și și-au lansat propriile aparate pe piață, inclusiv Sony, Philips, Yamaha, Pioneer și Sanyo, printre mulți alții. Cu toate acestea, majoritatea companiilor au rămas în afara SUA, unde Commodore 64 domina la acea vreme. MSX a dat naștere la patru generații: MSX, MSX2 (1985), MSX2+ (1988) și MSX turboR (1990). Fiecare versiune a standardului MSX a fost compatibilă în jos cu cea anterioară, dar a adăugat un procesor mai rapid sau capacități grafice mai bune.

Folosind sistemul de cartușe MSX, producătorii puteau adăuga modemuri, interfețe MIDI, tablete tactile sau plăci de sunet. Mai mulți artiști și-au compus muzica folosind un MSX la acea vreme. Un Sony MSX2 a fost utilizat ca stație de lucru video la bordul stației spațiale MIR.

În total, aproximativ peste 5 milioane de computere MSX au fost vândute numai în Japonia. Deși nu la fel de multe ca Commodore 64, acestea au fost mult mai multe decât majoritatea celorlalte computere de acasă disponibile la acea vreme. Cu toate acestea, MSX nu a devenit niciodată un standard mondial, în principal pentru că aparatele au apărut prea târziu pe o piață deja saturată.

MSX a fost una dintre platformele majore pe care marile studiouri de jocuri japoneze, cum ar fi Konami, și-au lansat jocurile. Unele dintre cele mai populare titluri Konami au debutat pe MSX, iar software-ul său este considerat a fi de cea mai înaltă calitate disponibilă.

În sectorul actual al jocurilor retro, jocurile MSX de la Konami sunt pe lista celor mai căutate de mulți oameni. Cartușele rare, precum Word Processing Unit, sunt vândute cu peste 1.500 de dolari, făcând din MSX unul dintre cele mai valoroase computere retro de pe eBay.

Această carte oferă o prezentare generală a tuturor hardware-urilor și software-urilor lansate de Konami pe MSX, inclusiv comparații, capturi de ecran, sfaturi, trucuri, fapte și cifre.