Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Christoph Wolff, „Mozart la poarta norocului său”, oferă o reevaluare detaliată a ultimilor ani ai lui Mozart, argumentând împotriva ideii că acesta era epuizat mental și că anticipa moartea. În schimb, subliniază vigoarea sa creativă și contribuțiile sale inovatoare la muzică în această perioadă. Cartea a fost bine primită pentru erudiția sa pătrunzătoare și ilustrațiile bogate, dar a fost criticată pentru analiza sa muzicală îndelungată și pentru unele preocupări legate de calitatea versiunii audio.
Avantaje:⬤ Scriere captivantă și erudită care oferă noi perspective asupra vieții și operei lui Mozart.
⬤ Contestă cu succes presupunerile îndelung susținute despre starea mentală și creativitatea lui Mozart în ultimii săi ani.
⬤ Ilustrații frumoase și un sortiment bogat de note de subsol și referințe îmbunătățesc experiența de lectură.
⬤ Recunoașterea pozitivă din partea unor muzicieni proeminenți îi susține valoarea.
Dezavantaje:⬤ Analizele muzicale lungi pot fi plictisitoare pentru unii cititori, în special pentru muzicienii familiarizați cu subiectul.
⬤ Lipsește o contraargumentare temeinică a altor perspective academice, în special în ceea ce privește starea psihică a lui Mozart.
⬤ Versiunea audio este criticată pentru pronunția slabă a termenilor germani, italieni și francezi.
(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Mozart at the Gateway to His Fortune: Serving the Emperor, 1788-1791
Conținutul cărții:
"Mă aflu acum la poarta norocului meu", scria Mozart într-o scrisoare din 1790. Cu doi ani mai devreme, el intrase în serviciul împăratului Iosif al II-lea al Austriei în calitate de compozitor imperial-regal de cameră - o funcție salariată cu un titlu distins și puține obligații.
Producția sa ulterioară extraordinară, începând cu ultimele trei mari simfonii din vara anului 1788, invită la o reevaluare a acestei întregi perioade a vieții sale. Cititorii vor obține o nouă apreciere și înțelegere a lucrărilor compozitorului din acea perioadă, fără accentul obișnuit pus pe moartea sa iminentă.
Autorul discută implicațiile biografice și muzicale majore ale numirii regale și explorează "stilul imperial" al lui Mozart pe baza principalelor sale compoziții - de claviatură, de cameră, orchestrale, de operă și sacre - și se concentrează pe lucrările mari, necunoscute, pe care le-a lăsat incomplete. Această nouă perspectivă indică un început energic și proaspăt pentru compozitor și un viitor creativ și financiar promițător.
