Muguri de Lotus

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o relatare pătrunzătoare și emoționantă a eforturilor lui Amy Carmichael ca misionară în India, concentrându-se pe munca ei de salvare a fetelor tinere de la exploatare. Multe recenzii subliniază profunzimea emoțională a cărții, scriitura inspirată și imaginile vii care aduc la viață luptele și frumusețea vieții copiilor. Cu toate acestea, unii cititori au găsit secțiunile lente sau provocatoare și există critici privind lipsa ilustrațiilor însoțitoare în ediția Kindle.

⬤ Proză bine scrisă și încurajatoare
⬤ descrieri vii care evocă emoții puternice
⬤ perspective inspirate asupra muncii misionare
⬤ povești înduioșătoare care pledează pentru protecția copiilor
⬤ teme atemporale ale compasiunii și sacrificiului
⬤ perspectivă istorică valoroasă
⬤ atrăgătoare mai ales pentru cei interesați de justiția socială și munca misionară.

⬤ Unele capitole sunt lente sau greu de parcurs
⬤ lipsa ilustrațiilor este frustrantă, mai ales în ediția Kindle
⬤ poate fi o provocare pentru cititorii care nu sunt familiarizați cu contextul istoric
⬤ câțiva cititori au considerat-o mai puțin captivantă comparativ cu alte lucrări ale autorului.

(pe baza a 33 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Lotus Buds

Conținutul cărții:

Amy Beatrice Carmichael (16 decembrie 1867 - 18 ianuarie 1951) a fost o misionară creștină protestantă în India, care a deschis un orfelinat și a fondat o misiune în Dohnavur. Ea a slujit în India timp de 55 de ani fără permisie și a scris multe cărți despre activitatea misionară de acolo.

Născută în Belfast, Irlanda, într-o familie devotată de origine scoțiană, Carmichael a fost educată acasă și în Anglia, unde a locuit cu familia lui Robert Wilson după moartea tatălui ei. Deși nu a fost niciodată adoptată oficial, ea a folosit numele Wilson-Carmichael până în 1912. Chemarea ei misionară a venit prin intermediul contactelor cu mișcarea Keswick. În 1892 s-a oferit voluntară pentru misiunea China Inland, dar a fost refuzată pe motive de sănătate. Cu toate acestea, în 1893 s-a îmbarcat pentru Japonia, fiind prima misionară Keswick care s-a alăturat activității Societății Misionare a Bisericii (CMS) condusă de Barclay Buxton. După mai puțin de doi ani în Japonia și Ceylon, s-a întors în Anglia înainte de sfârșitul anului 1894. În anul următor s-a oferit voluntară pentru Societatea Misionară Zenana a Bisericii Angliei, iar în noiembrie 1895 a ajuns în India de Sud, de unde nu a mai plecat niciodată. În timp ce încă învăța dificila limbă tamilă, a început evanghelizarea itinerantă cu un grup de femei creștine indiene, ghidate de misionarul CMS Thomas Walker. În curând, s-a trezit responsabilă de femeile indiene convertite, iar în 1901, ea, Walker și colegii lor indieni s-au stabilit în Dohnavur. În timpul itinerariilor sale prin sate, ea a devenit din ce în ce mai conștientă de faptul că mulți copii indieni erau dedicați zeilor de către părinții sau tutorii lor, deveneau copii de templu și trăiau în pericol moral și spiritual.

A devenit misiunea ei să salveze și să crească acești copii și astfel a luat ființă Dohnavur Fellowship (înregistrată în 1927). Cunoscută la Dohnavur ca Amma (Mama), Carmichael a fost liderul, iar activitatea a devenit bine cunoscută prin scrierile sale. Lucrătorii s-au oferit voluntari, iar sprijinul financiar a fost primit, deși banii nu au fost niciodată solicitați. În 1931, Carmichael a suferit o căzătură gravă, iar aceasta, împreună cu artrita, au făcut-o invalidă pentru tot restul vieții. A continuat să scrie și a identificat lideri, misionari și indieni, care să îi ia locul. Frăția Dohnavur continuă și astăzi.

Exemplul ei ca misionară i-a inspirat pe alții (inclusiv pe Jim Elliot și pe soția sa, Elisabeth Elliot) să urmeze o vocație similară.