Mulțimea: Un studiu al minții populare

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la cartea „Mulțimea: A Study of the Popular Mind” de Gustave Le Bon evidențiază relevanța sa durabilă în înțelegerea psihologiei mulțimilor, observând în același timp probleme semnificative legate de traducere și opinii învechite. Mulți cititori apreciază perspectivele asupra modului în care funcționează mulțimile și dobândesc o înțelegere mai profundă a comportamentului uman, deși alții critică lizibilitatea și calitatea traducerii.

⬤ Perspective atemporale asupra psihologiei mulțimilor și dinamicii sociale.
⬤ Relevant pentru problemele politice și sociale moderne.
⬤ Ajută la înțelegerea comportamentului irațional al mulțimilor și a influenței liderilor.
⬤ Produs fizic bine conceput și de calitate.
⬤ Lucrare foarte apreciată care a influențat figuri notabile din psihologie și politică.

⬤ Calitate slabă a traducerii care face dificilă citirea.
⬤ Puncte de vedere învechite și uneori ofensatoare cu privire la rasă și gen.
⬤ Dificultate de înțelegere din cauza problemelor de traducere.
⬤ Unii cititori au considerat că formatul și structura sunt lipsite de coerență, cu conținut lipsă în unele ediții.

(pe baza a 235 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Crowd: A Study of the Popular Mind

Conținutul cărții:

The Crowd: A Study of the Popular Mind este un studiu clasic și fascinant despre psihologia mulțimilor, scris de Gustave Le Bon și publicat pentru prima dată în 1895. În carte, Le Bon susține că există mai multe caracteristici ale psihologiei mulțimilor: "impulsivitatea, iritabilitatea, incapacitatea de a raționa, lipsa de judecată a spiritului critic, exagerarea sentimentelor și altele...".

Psihologia mulțimilor, cunoscută și sub numele de psihologia mulțimilor, este o ramură a psihologiei sociale. Psihologii sociali au dezvoltat mai multe teorii pentru a explica modul în care psihologia unei mulțimi diferă și interacționează cu cea a indivizilor din cadrul acesteia. Printre principalii teoreticieni în psihologia mulțimilor se numără Gustave Le Bon, Gabriel Tarde, Sigmund Freud și Steve Reicher. Acest domeniu se referă la comportamentele și procesele de gândire atât ale membrilor individuali ai mulțimii, cât și ale mulțimii ca entitate.

Comportamentul mulțimilor este puternic influențat de pierderea responsabilității individuale și de impresia de universalitate a comportamentului, ambele crescând odată cu mărimea mulțimii. Studiul psihologic al fenomenului mulțimilor a fost documentat cu zeci de ani înainte de 1900, pe măsură ce cultura europeană era impregnată cu gânduri de sfârșit de secol. Această cultură urbană "modernă" percepea că trăiește într-o epocă nouă și diferită. Erau martorii unor noi invenții minunate și experimentau viața în moduri noi. Populația, care locuia acum în orașe industrializate, dens aglomerate, precum Milano și Paris, a fost martora dezvoltării becului, a radioului, a fotografiei, a spectacolelor cu imagini în mișcare, a telegrafului, a bicicletei, a telefonului și a sistemului feroviar. Aceștia au experimentat un ritm de viață mai rapid și au văzut viața umană ca fiind segmentată, astfel încât au desemnat fiecare dintre aceste faze ale vieții cu un nume nou. Ei au creat noi concepte precum "adolescentul", "grădinița", "vacanța", "campingul în natură", "segmentul de 5 minute" și "călătoria de dragul plăcerii" ca o clasă de agrement pentru a descrie aceste noi moduri de viață. De asemenea, conceptul abstract de "mulțime" s-a dezvoltat ca un fenomen nou simultan la Paris, în Franța, și la Milano, cel mai mare oraș din Regatul Italiei.

Reformatorii legali motivați de teoria evoluționistă a lui Darwin, în special în Regatul Italiei, au susținut că sistemele sociale și juridice din Europa au fost fondate pe noțiuni învechite de rațiune naturală sau morală creștină și au ignorat legile biologice irevocabile ale naturii umane.