Munții Parisului: Cum uimirea și minunea mi-au rescris viața

Recenzii ale cititorilor

Recenzile descriu „Munții Parisului” ca o colecție de eseuri profund captivantă și frumos scrisă de David Oates. Cartea explorează teme legate de umanitate, artă, muzică și natură, dezvăluind idei profunde despre viață și acceptarea de sine. Cititorii apreciază utilizarea abilă a limbajului de către Oates și atingerea personală din relatările sale.

⬤ Scrierea și aranjarea magistrală a eseurilor
⬤ perspective profunde asupra umanității și artei
⬤ implicare emoțională
⬤ proză frumos lucrată
⬤ rezonează cu cititorii indiferent de trecutul lor în muzică sau artă.

Unii cititori ar putea considera că accentul pus de eseuri pe experiențele personale este mai puțin relevant dacă nu sunt interesați de muzică sau artă; anumite meditații filosofice ar putea să nu placă tuturor.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Mountains of Paris: How Awe and Wonder Rewrote My Life

Conținutul cărții:

Trăind la Paris timp de o iarnă și o primăvară și trezindu-se în fiecare dimineață cu o priveliște a Notre Dame, David Oates este determinat să-și revizuiască povestea vieții, transformând-o dintr-una de trudă și suferință ocazională într-una punctată de o strălucire hrănitoare și uneori tulburătoare. În Munții Parisului, el oferă o tehnică de reimaginare a propriei povești de viață care ar putea fi disponibilă oricui.

Timpul prezent al cărții are loc în timpul anotimpurilor pe care le petrece la Paris, participând la o rezidență de artist. Este o ocazie rară de a se gândi la ceea ce înseamnă să fii om, prin momente de oprire în timp, cu muzică, artă și istorie profundă. Timpul trecut al cărții oferă amintiri care pătrund în agitația vieții pariziene: o cruciadă Billy Graham la vârsta de treisprezece ani, o trecătoare montană, o iubire, o pierdere.

În anii lungi de alpinism, Oates a luptat împotriva dezgustului de sine care îl cuprinsese când era copilul homosexual din banca baptistă. În The Mountains of Paris, el urcă spre un loc al miracolului prin intermediul unei întâlniri narative intense și personale cu ciudățenia de a fi viu. În proza sa cercetătoare, luminoasă și inimitabilă, Oates invită cititorii să împărtășească sentimentul de uimire trezit de un tablou Vermeer, de cerul nopții sau de ecourile muzicii care se stinge pe o stradă din Paris, ridicând cortina asupra unui cosmos plin de o dreptate terifiantă, dar frumoasă.