Evaluare:
Memoriile lui Rose Simpson, care descriu în detaliu perioada petrecută alături de Incredible String Band (ISB), oferă o privire sinceră și pătrunzătoare asupra dinamicii formației, proceselor creative și experiențelor personale din 1968 până în 1971. Cartea surprinde idealismul și provocările epocii, descriind în același timp relațiile ei cu colegii de trupă și cu scena muzicală.
Avantaje:Memoriile sunt bine scrise, captivante și prezintă o perspectivă personală din interior asupra ISB. Cititorii îi apreciază onestitatea, detaliile vii și descrierea dinamicii personale și a formației. Cartea oferă informații valoroase despre istoria formației, contextul cultural al vremii și include anecdote memorabile despre interacțiunile cu alți muzicieni. Este văzută ca o lectură esențială pentru fanii ISB și pentru cei interesați de scena muzicală a anilor '60 și '70.
Dezavantaje:Unii cititori își doresc relatări mai detaliate despre muzică și sesiunile de înregistrări. Există mențiuni despre sentimentele lui Rose de a fi eclipsat de alți membri ai trupei, în special de Robin Williamson, pe care unii le-au considerat negative sau părtinitoare. În plus, în timp ce memoriile sunt apreciate, câțiva critici și-au exprimat dorința de a explora mai mult aspectele mai largi ale luptelor financiare și ale impactului trupei.
(pe baza a 29 recenzii ale cititorilor)
O carte de memorii scrisă de un membru al Incredible String Band care descrie călătoria de la utopia hippie la implozia post-Woodstock.
Între 1967 și 1971, Rose Simpson a trăit cu Incredible String Band (Mike Heron, Robin Williamson și Licorice McKechnie), transformându-se din studentă la engleză în hippie de pe Coasta de Vest și, în cele din urmă, în basistă în piele. Imaginea trupei împodobea afișe psihedelice, iar muzica ei era tema muzicală a unui stil de viață alternativ.
Rose și partenerul Mike Heron credeau și trăiau o viziune naivă a utopiei în Scoția. Dar erau și o trupă în turneu, care se bucura de emoțiile acelei vieți. Au fost în centrul „Swinging London” și la Hotelul Chelsea cu superstarurile lui Andy Warhol. Au împărțit scene cu idolii rock și au cântat la Woodstock în 1969. Rose și Licorice, membru al ISB, erau hippie pin-ups, în timp ce Heron și Robin Williamson erau clarvăzătorii și profeții unei lumi noi.
T.
Într-o ceață de tămâie și marijuana, ei și-au jucat visele arcadiene pe scene strălucitoare în culorile hainelor, spectacolelor de lumini, covoarelor, pernelor și instrumentelor exotice. Ca majoritatea utopiilor, ISB-ul a implodat. Nevăzându-se niciodată ca muzician profesionist, Rose și-a păstrat detașarea de outsider chiar și atunci când trăia viața unei hippie. Memoriile sale le dau o voce acelor fete înfășurate în flori ale căror fotografii au devenit simboluri ale anilor '60 psihedelici.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)