Muzeele în cel de-al Doilea Război Mondial: Conservatori, cultură și schimbare

Titlul original:

Museums in the Second World War: Curators, Culture and Change

Conținutul cărții:

Explorând rolul muzeelor, galeriilor și curatorilor în timpul tulburărilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, această carte pune la îndoială opinia acceptată conform căreia serviciile muzeale au fost întrerupte în timpul conflictului și imediat după acesta. În schimb, ea susține că noua gândire din anii 1930 s-a concretizat într-o serie de inițiative promițătoare în timpul războiului, care au eșuat în timpul redresării postbelice fragmentate.

Bazat pe noi cercetări, inclusiv interviuri cu personalul muzeal pensionat, scrisori, jurnale, arhive muzeale și documente guvernamentale, acest studiu dezvăluie o imagine complexă atât a inovației, cât și a inerției. La izbucnirea războiului, obiectele prețioase au fost depozitate și numărul personalului a fost redus, dar, deși multe muzee au fost închise, altele au făcut campanie cu succes pentru a rămâne deschise. Oferind expoziții moderne inovatoare și inițiative educaționale, acestea au devenit locuri populare și apreciate de public.

Cu toate acestea, după război, muzeele au revenit la abordarea lor mai tradițională, centrată pe colecții, și nu au reușit să negocieze finanțarea publică necesară pentru reconstrucție pe baza acestei viziuni mai înguste a rolului lor. Prin urmare, pe termen lung, distrugerile și consecințele economice și sociale ale conflictului au avut rolul de a întârzia aspirațiile de reconstrucție până în anii 1960.

Din această perspectivă, istoria muzeului la mijlocul secolului al XX-lea apare ca una modelată de efectele războiului, dar determinată în egală măsură de contribuția curatorilor, a publicului și a statului. Astfel, muzeul nu apare ca o instituție izolată preocupată doar de prezentarea trecutului, ci ca un produs al conflictelor și culturilor în schimbare din cadrul societății.