Muzica experimentală din 1970 încoace

Recenzii ale cititorilor

Cartea este foarte apreciată pentru profunzimea erudiției și conținutul său informativ privind muzica experimentală, ceea ce o face o resursă valoroasă pentru entuziaști și cercetători deopotrivă. Cu toate acestea, unii critici consideră că îi lipsește reflecția critică și este prost editată, ceea ce poate îngreuna experiența de lectură.

Cercetări aprofundate asupra muzicii experimentale, lectură plăcută și informativă, ghid de resurse pentru entuziaștii muzicii și artei sonore, cercetare atentă, scris din experiență, varietate largă de abordări acoperite.

Lipsă de reflecție critică asupra direcțiilor experimentale, unii o consideră o colecție de idei neoriginale, editarea și alegerea slabă a cuvintelor îngreunează lectura în unele părți.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Experimental Music Since 1970

Conținutul cărții:

Ce este muzica experimentală astăzi? Această carte oferă un studiu actualizat al acestui domeniu pentru oricine este interesat, de la practicieni experimentați la cititori curioși. Această carte pornește de la ideea că muzica experimentală nu este un eveniment istoric limitat, ci o proliferare de abordări ale sunetului care dezvăluie multe despre experiența actuală. O lucrare experimentală nu este identificabilă doar prin sunetul său, ci prin natura întrebărilor pe care le pune și prin deschiderea sa față de evenimentul sonor.

Experimentarea este un mod de lucru. Ea împinge dincolo de ceea ce este cunoscut pentru a descoperi ceea ce se află dincolo de el, găsind noi cunoștințe, forme și relații sau acceptând o stare de incertitudine. Pentru fiecare dintre acești compozitori și artiști ai sunetului, meșteșugul este dezvoltat și transformat ca răspuns la întrebările pe care le aduc în munca lor. Fenomenele științifice, perceptuale sau sociale devin catalizatori în funcționarea operei.

Aceste practici nu sunt prezentate în funcție de o cronologie, un set de tehnici sau grupări sociale. În schimb, ele sunt organizate în funcție de domeniile de conținut care sunt subiectele lor, inclusiv rezonanța, armonia, obiectele, formele, percepția, limbajul, interacțiunea, locurile și istoriile. Materialele muzicale pot fi supuse, printre alte tratamente, sistematizării, observării, examinării, amplificării, fragmentării, traducerii sau destabilizării. Aceste moduri neliniștite și exploratorii de angajare au continuat să se dezvolte în ultimele decenii, extinzând domeniul de aplicare atât al practicii muzicale, cât și al ascultării.